Cât de vulnerabil este sistemul bancar din România ?
Tuesday, November 29th, 2011
Conf.Univ.Ing.Dr.Nicolae Taran
După cum este cunoscut, acum câteva zile Banca Centrală a Austriei a recomandat băncilor austriece să gestioneze cu foarte mare prudență capitalul investit in sistemele bancare din Europa Centrală și de Est datorită acutizării crizei economico-financiare din această zonă. Drept urmare, o posibilă restrângere a activității băncilor cu capital austriac din România (BCR, Raiffeisen Bank și UniCredit Țiriac Bank) a generat la București teamă, preocupare și multă frustrare. Dar cât de justificată este decizia Băncii Centrale a Austriei ? Și câtă încredere mai pot avea locuitorii României in sistemul lor bancar ?
În opinia mea, noile reglementari bancare de la Viena sunt pe deplin justificate in cazul României. De ce ? Pentru că eficiența financiară a sistemului bancar din România s-a depreciat dramatic în ultimii trei ani. Datele din următorul tabel reflectă foarte clar aceast declin.
Intr-adevăr, din datele prezentate rezultă că la sfârșitul lunii septembrie 2008 băncile din România inregistrau un profit net anualizat de 5,26 miliarde lei, pentru ca după exact trei ani aceleași bănci să inregistreze o pierdere anualizată de peste un miliard lei, deși activele bancare totale și activele bancare proprii s-au majorat semnificativ în perioada menționată: cu 11,57% , respectiv cu 16,71%. Cu alte cuvinte, deși cele 41 de bănci din România și-au majorat capitalul propriu cu peste un miliard euro în ultimii trei ani, rentablitatea activelor proprii a scăzut dramatic : de la 19,41%, la -3,37%. În aceste circumstanțe nefavorabile, recentele reglementări și recomandări ale autorităților bancare austriece sunt perfect justificate, în timp ce frustrările zgomotoase ale politicienilor români sunt, ca deobicei, nejustificate și populiste.
Dar ce anume a determinat această gravă depreciere a rentabilității capitalului bancar, mai ales în cazul celor 8 sucursale bancare cu capital străin care dețin în acest moment 84.6% din totalul activelor bancare din economia României ? Fără îndoială, această evaporare generalizată a profiturilor bancare implică intr-o anumită măsură incompetență managerială și profesională. Dar acest factor cauzal este, în opinia mea, un factor secundar și nu principal. Pentru că principala cauză a declinului generalizat al eficienței sistemului bancar românesc din ultimii trei ani este identică cu cea care a determinat grava recesiune din perioada 2008 - 2009: în Romania ultimului deceniu consumul a devansat în mod sistematic competivitatea sectorului real al economiei și din acestă cauză a devenit la un moment dat nesustenabil. Cu alte cuvinte, în România factorii determinanți ai creșterii economice explozive din perioada 2000 - 2008 au vizat in mod preponderent creșterea consumului și nu reducerea deficitului de competitivitate din economia reală. Astfel, în perioada decembrie 2001 - decembrie 2008 media ponderată anuală a consumului final a fost de 96,4% din produsul intern brut nominal ( PIB ), iar cea a importurilor nete ( importuri - exporturi ) - de 13,3 % din PIB. Inevitabil in raport cu acest excces consumist și cu aceast deficit major de competivitate, datoria externă a crescut în perioada menționată de la 14,7876 miliarde euro la 72,3544 miliarde euro. Ar mai fi de menționat că ceastă dinamică vicioasă a consumului final, a competivității si a indatorării externe s-a perpetuat și în perioada decembrie 2008 - decembrie 2010, când media ponderată anuală a consumului final a fost de 86,4% din PIB, cea a deficitului comercial - de 8,05% din PIB, iar indatorarea externă a crescut cu 20,1156 miliarde euro. Datele prezentate în continuare reflectă cu claritate această relație directă dintre consumul nesustenabil și deficitului de competitivitate din ultimul deceniu, pe de o parte, respectiv dinamica extrem de riscantă a îndatorării externe, pe de altă parte.
Din cele prezentate rezultă, deci, că în cazul unei economii în care sectorul real nu este suficient de competitiv, nici băncile nu pot face minuni, oricât de capabili și de inspirați ar fi cei care le conduc. Din acest motiv, băncile din România, inclusiv cele cu capital străin, nu pot fi trase la răspundere, ca să zic așa, pentru exccesul consumist și pentru lipsa acută de competivitate din ultimul deceniu al sectorului real al economiei românești. Evident, băncile străine, care dețin aproape 85% din activele sistemului bancar românesc, au avut o contribuție importantă, la fel ca și celelalte companii multinaționale care au investit in România, în ceea ce privește finanțarea creșterii explozive a produsului intern brut și a consumului final din perioada 2001 - 2008. La fel de evident este și faptul ca aceste bănci au obținut profituri foarte mari în perioada menționată, profituri care s-au volatilizat insă in ultimii trei ani de recesiune și de stagnare economică. Cu toate acestea, datele anterioare indică o certă stabilitate și fezabilitate a băncilor din România. Astfel, valorile foarte apropiate de nivelurile optime ale raportului credite/depozite, respectiv ale efectului de levier ( raportul capital propriu/capital total ) indică un risc mediu de insolvabilitate extrem de redus a sistrmului bancar românesc în ansamblul său. Ținând cont și de faptul că băncile din România și-au majorat activele cu aproape 11 miliarde euro în ultimii trei ani, rezultă că riscul de insolvență a sistemul bancar românesc este cu mult mai redus comparativ cu cel din Ungaria, Bulgaria și Polonia, ca să nu mai vorbim de cel din Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Belgia si Franța. Ceeea ce reprezintă o remarcabilă performanță in aceste vremuri grele!
Este vorba de un paradox, nu ? Cum poate fi explicat faptul ca sistemul bancar românesc s-a dovedit a fi cu mult mai fezabil comparativ cu celelalte sectoare ale economiei românești ? În opinia mea, această disjuncție paradoxală reflectă, pe de o parte, aversiunea bancherilor din România pentru planurile de afaceri dubioase sau exccesiv de costisitoare și de riscante, respectiv eficacitatea remarcabilă a reglementărilor și a deciziilor Băncii Naționale a României ( BNR ). Cu alte cuvinte, un bancher bun nu este doar un om cu inimă de piatră, așa cum spun răuvoitorii, ci un om prudent, inteligent și eficace. Asta nu inseamnă că toți bancherii au un asemenea har. Există, din păcate, și bancheri lipsiți de har și chiar necinstiți. Dar aceștia reprezintă, cel puțin in România ultimilor ani, excepția și nu regula. Ce bine ar fi să ințeleagă toate astea și așa zișii oameni politici sau oameni de afaceri din România care invinovățesc băncile și BNR-ul de propria impotență în ceea ce privește creșterea competivității companiilor și mai ales a exporturilor…
Surse de date:
- 1. Banca Națională a României, Indicatori agregați privind instituțiile de credit, Septembrie 2011.
- 2. International Monetary Fund, World Economic Outlook Database September 2011.
- 3. United Nations, International Trade Statistice Yerbook, 2010.
- 4. Banca Națională a României, Structura datoriei externe, Septembrie 2011.
Pentru zonaeconomica.ro,
29.11.2011, Timisoara, Conf.Dr.Ing.Nicolae Taran
Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved
2008 - 2011 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved
