Aud pe foarte multi din Romania cum deplang sistemul comunist.  Spun ei : pe vremea aceea primeai o casa, aveai un loc de munca si puteai supravietui. Ce conta ca nu aveai ce manca, nu puteai sa te exprimi liber, nu puteai sa iti pui in valoare creativitatea decat in modul si in locul unde te aloca tatucul. Ce conta ca puteai fi luat oricand de pe strada, batut pana cadeai jos de securitate pentru o gluma sau pentru o vorba spusa la necaz.

Este clar pentru mine urmatorul fapt: daca un roman pleaca in SUA si se apuca de treaba cu aceeasi seriozitate ca aici in cativa ani va ajunge prosper; daca un american vine in Romania si se apuca de treaba cu aceeasi seriozitate nu va ajunge niciodata la prosperitatea de la el acasa. Mai mult, de la Revolutie incoace foarte putini romani care s-au apucat temeinic de treaba, refuzand sistematic colaborarea cu statul sau inregimentarea politica, au ajuns prosperi. Deci e clar o problema de sistem si nu o problema de om sau institutii care ne conduc.

Romania nu a avut o Revolutie inca. O revolutie care sa schimbe din temelii sistemul economic si sa il puna definitiv si irevocabil pe calea prosperitatii: calea capitalismului autentic bazat pe piata privata si pe proprietatea privata, un sistem deconectat politic si deconectat de stat. O revolutie care sa ofere libertatea economica si individuala necesara prosperitatii. “Revolutia” pe care am avut-o a oferit minime libertati individuale [...]

Citeste mai mult

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

22.12.2013

Former U.S. Federal Reserve Chairman Alan Greenspan talks about the outlook for the U.S. economy, markets and a resolution to the so-called fiscal cliff.

Sursa video : bloomberg.com
16.11.2012, zonaeconomica.ro

Sambata dimineata au fost aruncate doua cocktailuri Molotov in cladirea fiscului italian, Equitalia, din portul Livorno, a anuntat politia italiana citata de Reuters.

Acesta este doar cel mai recent incident dintr-o serie de atacuri ce vizeaza simbolurile austeritatii din Italia.

Pompierii au fost chemati la fata locului, insa nimeni nu a fost ranit in incident, a precizat, incontinuare politia italiana, potrivit Reuters.

Fiscul italian este tinta maniei publice, dupa un val de sinucideri in randul micilor afaceristi italieni, unde Guvernul lui Mario Monti a crescut taxele si varsta de pensionare, pentru a reduce datoriile publice.

Saptamana trecuta, un om de afaceri a patruns intr-un birou Equitalia si a tinut ostatic un oficial timp de cateva ore, inainte de a se preda politiei. 

Fiscul din Italia a fost vizat si de un grup anarhist, care a trimis scrisori explozive in ultimele luni, reusind sa raneasca directorul agentiei in decembrie.

12.05.2012, Sursa : reuters.com

“Spargerea e furt. Naționalizarea e furt. Taxele sunt furt.”

 Mihai Giurgea

[...] Ca sa fii socialist, trebuie sa știi in primul rând ce sunt banii, câta nevoie ai de ei si cat de greu se fac. După care, iți spui: dar de ce sa-mi bat eu capul muncind? Nu mai bine iau de la unul care a muncit deja si are bani? Mama lui de bogătan si exploatator nenorocit!

Si cum iei banii exploatatorilor nemernici? Pai simplu: sau le bagi mana in buzunar direct (ca spărgătorii de magazine din Occupy Wall Street), sau le naționalizezi averea, sau ii omori cu taxele. Diferențele intre aceste metode sunt doar de fațada. In realitate, toate înseamnă același lucru: furt! Spargerea e furt. Naționalizarea e furt. Taxele sunt furt.

Iar furtul înseamnă violenta. Așa ca socialiștii si statele sociale practica violenta de zeci de ani, dar o numesc…”civilizație”. In schimb, când cei furați răspund cu aceeași moneda si se apăra, socialiștii urlă ca din gura de șarpe…[...]

Sursa : capitalismpepaine.ro

19.04.2012,autor : Mihai Giurgea

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2012 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

De teama de a nu se pune rau cu slujitorii Domnului, institutiile statului ignora realitatea facandu-se ca nu observa cum, sub umbrela unei legislatii interpretabile, religia s-a transformat intr-un adevarat business. Prin neimpozitarea activitatilor si proprietatilor detinute de biserici, statul pune umarul la dezvoltarea acestei afaceri. O face pe spatele contribuabilului mirean, permitand ca de la bugetul public sa fie alocate anual sume uriase pentru plata personalului clerical si neclerical, dar si pentru constructia unor noi lacasuri de cult.

 In Romania sunt inregistrate oficial 18 culte religioase. Potrivit legislatiei in vigoare, toate beneficiaza de scutiri de taxe si impozite. Bisericile, indiferent de religia in care slujesc, nu platesc niciun leu pentru cladirile si terenurile aflate in proprietatea lor. De asemenea, nu sunt obligate sa vireze taxe catre stat pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor de cult.

Pornind de la aceste facilitati acordate de statul roman, cultele s-au transformat din asociatiile religioase construite pentru a veni in sprijinul credinciosului in organizatii care au ca principal scop obtinerea profiturilor.

Intreaga lor avere este greu de cuantificat. De fiecare data cand s-a incercat acest lucru, cultele au invocat independenta si au refuzat sa faca publice bunurile detinute. O imagine despre bogatia care se ascunde in spatele credintei se poate obtine trecand in revista afacerile in care sunt implicate bisericile, veniturile raportate anual sau sumele de bani pe care le primesc de la bugetul public.

[...]

Citeste mai mult pe sursa

26.03.2012 Sursa : finantistii.ro

Sursa : sume alocate pentru culte perioada 1990 – 2010

Pe regretatul nostru poet Ardrian Paunescu toata lumea il stia ca fiind in general un stingist/socialist numai ca mesajul din aceasta poezie este unul chiar extrem de libertarian, putem spune.
Poate chiar aceasta frontiera de care se loveste intelegerea pentru poet a multora dintre noi, ne face sa-l numim/consideram : Fenomenal.

Sursa : youtube.com
20.01.2012,

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 – 2011 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved

Prof.Univ.Dr.Cristian Paun

Zilele trecute am asistat din nou la o mostră de socialism pur a unei guvernări de “dreapta” care se încăpăţânează să creadă în creşterea economică şi ieşirea din criză prin creşteri de impozite şi taxe (în condiţiile în care în toate ţările din lume care îşi doresc cu adevărat creştere economică durabilă reformele fiscale şi facilităţile fiscale sunt la ordinea zilei, eliberarea resurselor necesare făcându-se printr-o limitare drastică şi control asupra cheltuielilor statului devenite peste tot în lume nesustenabile de economiile private).

Oricât de optimişti am vrea să fim pentru anul care urmează nu avem motive prea multe în favoarea acestul lucru. Şi asta nu pentru că ar intra Europa într-o nouă criză (eu zic că nici nu a ieşit din cea veche încă) sau pentru că în China a încetinit creşterea economică periculos de mult. Ci pentru că în România se bate pasul pe loc în dulcele stil românesc la ceea ce înseamnă reformă structurală.

[...]

Reforma statului, şi în mod particular reforma fiscală, este şi va rămâne multă vreme o simplă Poveste de Crăciun colindată pe mai multe voci de către politruci lipsiţi de o minimă moralitate. Menţinerea noastră cu forţa în acest lagăr al sărăciei şi în această aparentă libertate economică deja de mult prea mulţi ani devine tot mai frustrantă pentru generaţiile care s-au pierdut şi care încă se vor mai pierde de acum înainte.

Citeste mai mult

28.12.2011, prin amabilitatea : Prof.Univ.Dr.Cristian Paun / cristianpaun.finantare.ro

Anul trecut libertarienii au declarat ziua de 28 mai ca zi a libertatii fiscale. Ziua libertatii fiscale se poarta in vest si de obicei ea marcheaza sfirsitul unei perioade (medii) dintr-un an, care este le este necesara cetatenilor unui stat sa munceasca pentru taxe si impozite. Ramine de vazut care va fi ziua libertatii fiscale in 2011 pentru ca se pare ca, de la an, la an, aceasta perioada se tot mareste…
Ziua libertatii fiscale

20.04.2011, echipa zonaeconomica.ro

“Adevărata problemă nu priveşte modalitatea de impozitare, progresivă sau proporţională,

ci acel aranjament fiscal care atentează cât mai puţin la proprietatea privată[...]

Opţiunea între cota unică şi impozitarea progresivă este, din punct de vedere ştiinţific,

absolut irelevantă. Natura problemei este exclusiv politică. Impozitul nu este o problemă

intrinsecă a economiei de piaţă ci, prin definiţie, una a sistemului politic.

Ştiinţa economică nu poate justifica niciun principiu al impozitării juste, şi nici nu poate „calcula”

un pretins „optim fiscal”, fără ruşinea de a degenera într-o cruntă butaforie.[...]“

Conf.Univ.Prof.Dr.Cosmin Marinescu

Conf.Univ.Dr.Cosmin Marinescu

Anul 2004 a fost momentul de graţie al naşterii cotei unice în România. Proiectată în laboratoarele politice ale defunctei Alianţe D.A., cota unică de impozitare a purtat, şi până în prezent, insigna de ultim bastion al politicilor economice de dreapta. Căci, pe fondul tumultos al crizei economice, păstrarea cotei unice era fluturată ca cel mai autentic (şi de dreapta) succes de politică economică. În acelaşi an 2004, în suplimentul economic al ziarului Ziua, Varujan Vosganian – care avea să devină mai apoi Ministru de Finanţe – îşi fixa condeiul asupra virtuţilor politicii fiscale liberale, una clădită pe şi în jurul regimului fiscal al cotei unice. În acel supliment economic, la sfârşit de martie 2004, publicam articolul intitulat „Cota unică de impozitare sau despre jumulirea gâştei”.

Extrasă din contextul politic al momentului, miza articolului era una de sorginte ştiinţifică. Atunci, ca şi mai târziu – în alte studii şi articole, am căutat să arăt de ce opţiunea pentru un anumit regim fiscal nu este şi nu poate fi una ştiinţifică, ci în esenţă o problemă politică. Avem nevoie, apoi, de înţelegerea încă unei idei esenţiale. Anume că regimul cotei unice de impozitare nu este, prin definiţie, fundamentul unei politici fiscale liberale. De fapt, „revoluţia” cotei unice din Centrul şi Estul Europei a fost asociată politicilor economice de dreapta pentru că, pe un fond comun de liberalizare şi concurenţă fiscală, adoptarea cotei unice a însemnat – în aproape toate cazurile – reducerea impozitării.

Cotă unică sau impozit progresiv? O falsă problemă…

În pasiunea tuturor dezbaterilor asupra naturii regimului fiscal, „specialiştii” au neglijat tocmai elementul esenţial: povara fiscală generală.

Adevărata problemă nu priveşte modalitatea de impozitare, progresivă sau proporţională, ci acel aranjament fiscal care atentează cât mai puţin la proprietatea privată. Opţiunea adevărată şi realistă – în viitorul apropiat – este între a avea impozite mai mari, adică un stat paternalist, lăbărţat de reflexe socialiste, sau impozite mai mici, adică un stat limitat la domnia legii şi a dreptului (de proprietate), care descătuşează libertatea economică şi, odată cu aceasta, prosperitatea.

Motivul revenirii mele pe tărâmul dezbaterii „cotă unică vs. impozit progresiv” ţine de lămurirea a două idei simple: 1) că o politică fiscală liberală nu poate fi decât o politică a impozitelor mici; 2) că virtuţile cotei unice de impozitare sunt, de fapt, virtuţile unei reduceri consistente a poverii fiscale.

Ştiinţa economică şi istoria ne demonstrează că impozitele mari şi redistribuirea avuţiei în societate nu au fost şi nu pot fi ancore ale prosperităţii economice. Nicio ţară nu şi-a clădit dezvoltarea, durabil, pe impozite mari. Să nu uităm că, în ultimele decenii, performanţele statului bunăstării din Europa Occidentală au însemnat tot mai palide rate de creştere economică, şomaj înalt, antreprenoriat modest şi, recent, aducerea sistemelor de asigurări sociale aproape în pragul colapsului.

Iar dacă ne întoarcem cu câteva sute de ani în urmă, adică foarte departe de tentaţiile actuale ale democraţiei, desluşim şi care este anatomia „politicii fiscale”. Pentru că atunci, J. B. Colbert, „trezorierul soare” al lui Ludovic al XIV-lea, nu se sfia să pună impozitarea pe acelaşi taler metaforic cu jumulirea gâştelor. O zicere de duh care trimite necondiţionat la adevărul despre stat şi impozit. Pe de o parte, adevărul că impozitul nu este un „schimb voluntar” între cetăţeni şi stat, ci însăşi instituţionalizarea coerciţiei statale. Pe de altă parte, adevărul că problema reală a oricărei dezbateri fiscale ţine mai degrabă de numărul penelor jumulite (nivelul general al impozitării), nu atât de modul de jumulire a gâştei (natura impozitării). Căci, indiferent dacă „jumulirea” se face uniform sau proporţional (în cotă unică), ceea ce este important ţine de şansele rămase gâştei contribuabile de a zbura, de a se dezvolta.

Opţiunea între cota unică şi impozitarea progresivă este, din punct de vedere ştiinţific, absolut irelevantă. Natura problemei este exclusiv politică. Impozitul nu este o problemă intrinsecă a economiei de piaţă ci, prin definiţie, una a sistemului politic. Ştiinţa economică nu poate justifica niciun principiu al impozitării juste, şi nici nu poate „calcula” un pretins „optim fiscal”, fără ruşinea de a degenera într-o cruntă butaforie. Statul este, după cum a demonstrat Ludwig von Mises, incompatibil cu principiile calculului economic de rentabilitate, deci şi cu ideea de „optim”.[...]

Citeste mai mult

Articolul de faţă a fost publicat iniţial în Forbes România, martie 2010.

Autor : Conf.Univ.Prof.Dr.Cosmin Marinescu

Preluat de zonaeconomica.ro prin amabilitatea CENTRULUI PENTRU ECONOMIE SI LIBERTATE / ecol.ro

Sursa : ecol.ro

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2010 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

Ne mai suportind lipsa de coerenta legislativa de la noi si presiunile generate de catre aceasta asupra lor, pe fondul crizei economice, multe companii au luat in calcul si au anuntat ca isi vor reloca afacerile, orientinduse cu precadere spre  tarile vecine.

Unele multinationale s-au mutat inca din 2008 – 2009 deoarece, in Bulgaria  spre exemplu, rambursarea taxei pe valoarea adaugata se face mult mai rapid, sustin cei de la  PricewaterhouseCoopers.

Astfel, firme de IT, lohn si pina la importatorii de alcool au anuntat intentia de a se reloca in acest an.

Afacerile din Ardeal anunta mutarea in Ungaria sau Serbia iar cele din zona de sud a Romaniei se orienteaza catre Bulgaria.

Numarul celor care s-au relocat in aceasta perioada a crescut substantial fata  de perioadele similare din 2008 si 2009, iar conform surselor intervievate un numar si mai mare de companii ar intentiona sa se relocheze pina la sfirsitul lunii septembrie 2010 deoarece patronilor le este frica de o crestere a taxelor si impozitelor respectiv de o deteriorare puternica a situatiei din tara noastra, la intrarea in iarna acestui an.   

Conform surselor intervievate, motivele sunt legate de : impozitele mai mici din aceste tari si acţiunile mai previzibile, mai consecvente ale adimistraţiilor fiscale din aceste tari si tratament mai uman al administratorilor sau actionarilor.

De asemenea, in Bulgaria legea este mult mai permisiva cu intarzierea platilor catre stat.

La fel si in ceea ce priveste salariatii firmelor. Daca in Romania, firmele platesc tot soiul de contributii la CAS si la Sanatate, in Bulgaria, aceste taxe sunt reduse la minimum atat salariat cat si pentru firma.

Ponderea in numarul firmelor care vor sa plece o detin cei cu afaceri mici, companii care au o cifra de afaceri anuala de pina la 100.000 – 150.000 de Euro.

17.06.2010, Bogdan Dragos / zonaeconomica.ro