Conf.Univ.Ing.Dr.Nicolae Taran

După cum este cunoscut, acum câteva zile Banca Centrală a Austriei a recomandat  băncilor austriece să gestioneze cu foarte mare prudență capitalul investit in sistemele bancare din Europa Centrală și de Est datorită acutizării crizei economico-financiare din această zonă. Drept urmare, o posibilă restrângere a activității băncilor cu capital austriac din România (BCR, Raiffeisen Bank și UniCredit Țiriac Bank) a generat la București teamă, preocupare și multă frustrare. Dar cât de justificată este decizia Băncii Centrale a Austriei ? Și câtă încredere mai pot avea  locuitorii României in sistemul lor bancar ?

În opinia mea, noile reglementari bancare de la Viena sunt pe deplin justificate in cazul  României. De ce ?  Pentru că eficiența financiară a sistemului bancar din România s-a depreciat dramatic în ultimii trei ani. Datele din următorul tabel reflectă foarte clar aceast declin.

Intr-adevăr, din datele prezentate rezultă că la sfârșitul lunii septembrie 2008  băncile din România inregistrau un profit net anualizat de 5,26 miliarde lei, pentru ca după exact trei ani aceleași bănci să inregistreze o pierdere anualizată de peste un miliard lei, deși activele bancare totale și  activele bancare proprii s-au majorat semnificativ în perioada menționată: cu 11,57% , respectiv cu 16,71%. Cu alte cuvinte, deși cele 41 de bănci din România și-au majorat capitalul propriu cu peste un miliard  euro în ultimii trei ani, rentablitatea activelor  proprii  a scăzut dramatic : de la 19,41%, la -3,37%. În aceste circumstanțe nefavorabile, recentele reglementări și recomandări ale autorităților bancare austriece sunt perfect justificate, în timp ce frustrările zgomotoase ale  politicienilor români sunt, ca deobicei,  nejustificate și populiste.

Dar ce anume a determinat această gravă depreciere a rentabilității capitalului bancar, mai ales în cazul celor 8 sucursale bancare cu capital străin  care dețin în acest moment 84.6% din  totalul activelor bancare din economia României ? Fără îndoială, această evaporare  generalizată a profiturilor bancare implică intr-o anumită măsură incompetență managerială și profesională. Dar acest factor cauzal este, în opinia mea, un factor secundar și nu principal.  Pentru că principala cauză a declinului generalizat al eficienței sistemului bancar românesc  din ultimii trei ani este identică cu cea care a determinat grava recesiune  din perioada 2008 - 2009: în Romania ultimului deceniu consumul a devansat în mod sistematic competivitatea sectorului real al economiei și din acestă cauză a devenit la un moment dat nesustenabil. Cu alte cuvinte, în România factorii determinanți ai creșterii economice explozive din perioada 2000 - 2008 au vizat in mod preponderent creșterea consumului și nu reducerea deficitului de competitivitate din economia reală. Astfel, în perioada decembrie 2001 - decembrie 2008 media ponderată anuală a consumului final a fost de  96,4% din produsul intern brut nominal ( PIB ), iar cea a importurilor nete ( importuri - exporturi ) -  de 13,3 % din PIB. Inevitabil in raport cu acest excces consumist și cu aceast deficit major de competivitate, datoria externă a crescut în perioada menționată de la 14,7876 miliarde euro  la 72,3544 miliarde euro. Ar mai fi de menționat că ceastă dinamică vicioasă a consumului final, a competivității si a indatorării externe  s-a perpetuat și în perioada decembrie 2008 - decembrie 2010, când media ponderată anuală a consumului final a fost de 86,4% din PIB, cea a deficitului comercial -  de 8,05% din PIB, iar indatorarea externă a crescut cu 20,1156 miliarde euro. Datele prezentate în continuare reflectă cu claritate această relație directă dintre consumul nesustenabil și  deficitului de competitivitate din ultimul deceniu, pe de o parte, respectiv dinamica extrem de riscantă a îndatorării externe, pe de altă parte.

Din cele prezentate rezultă, deci, că în cazul unei economii în care sectorul real nu este suficient de competitiv, nici băncile nu pot face minuni, oricât de capabili și de inspirați ar fi cei care le conduc. Din acest motiv, băncile din România, inclusiv cele cu capital străin, nu pot fi trase la răspundere, ca să zic așa, pentru exccesul consumist și pentru lipsa acută de competivitate din ultimul deceniu al sectorului real al economiei românești. Evident, băncile străine, care dețin aproape 85% din activele sistemului bancar românesc, au avut o contribuție importantă, la fel ca și celelalte companii multinaționale care au investit in România, în ceea ce privește finanțarea creșterii explozive a produsului intern brut și a consumului final din perioada 2001 - 2008.  La fel de evident este și faptul ca aceste bănci au obținut profituri foarte mari în perioada menționată, profituri care s-au volatilizat insă in ultimii trei ani de recesiune și de stagnare economică. Cu toate acestea, datele  anterioare indică o certă stabilitate și fezabilitate a băncilor din România. Astfel, valorile foarte apropiate de nivelurile optime ale raportului credite/depozite, respectiv ale efectului de levier ( raportul capital propriu/capital total ) indică un risc mediu de insolvabilitate extrem de redus a  sistrmului bancar românesc în ansamblul său. Ținând cont și de faptul că băncile din România și-au majorat  activele cu aproape 11 miliarde euro în ultimii trei ani, rezultă că riscul de insolvență a  sistemul bancar românesc este cu mult mai redus comparativ cu cel din Ungaria, Bulgaria și Polonia, ca să nu mai vorbim de cel din Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Belgia si Franța. Ceeea ce reprezintă o remarcabilă performanță in aceste vremuri grele!

  Este vorba de un paradox, nu ?   Cum poate fi explicat faptul ca sistemul bancar românesc s-a dovedit a fi cu mult mai fezabil comparativ cu celelalte sectoare ale economiei românești ?  În opinia mea, această disjuncție paradoxală reflectă, pe de o parte, aversiunea bancherilor din România pentru planurile de afaceri dubioase sau exccesiv de costisitoare și de  riscante, respectiv eficacitatea remarcabilă a reglementărilor și a deciziilor Băncii Naționale a României ( BNR ). Cu alte cuvinte, un bancher bun nu este  doar un om cu inimă de piatră, așa cum spun răuvoitorii, ci un om prudent, inteligent și eficace. Asta nu inseamnă că toți bancherii au un asemenea har. Există, din păcate, și bancheri lipsiți de har și chiar necinstiți. Dar aceștia reprezintă, cel puțin in România ultimilor ani, excepția și nu regula. Ce bine ar fi să ințeleagă toate astea și așa zișii oameni politici sau oameni de afaceri din România care invinovățesc băncile și BNR-ul de propria impotență în ceea ce privește creșterea competivității companiilor și mai ales a exporturilor…

Surse de date:

• 1. Banca Națională a României, Indicatori agregați privind instituțiile de credit, Septembrie 2011.
• 2. International Monetary Fund, World Economic Outlook Database September 2011.
• 3. United Nations, International Trade Statistice Yerbook, 2010.
• 4. Banca Națională a României, Structura datoriei externe, Septembrie 2011.

Pentru zonaeconomica.ro,

29.11.2011, Timisoara, Conf.Dr.Ing.Nicolae Taran

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 - 2011 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved

In timp ce criza care ameninta Europa si regiunea se adinceste tot mai mult, intr-un oras cu 5.500 de oameni - Ghimbav, judetul Brasov - a fost ridicata o catedrala uriasa, in mare parte din banii primariei. Cupola straluceste de la kilometri distanta

Constructia a avut nevoie pana acum de 800.000 de euro din bugetul local, plus donatii.

Oamenii spun ca orasul nu are nici macar o cresa de stat, o gradinita cu program prelungit, o policlinica, sau un azil pentru batrani.

Biserica din Ghimbav iti ia ochii: cupola a costat peste 45.000 de euro.

In patru ani, Primaria Ghimbav a alocat bisericii 800.000 de euro, iar terenul l-a daruit. In total, constructia a costat peste 1 milion de euro. Iar biserica trebuie pictata in interior: inca 160.000 de euro…

Sursa : stirileprotv.ro / youtube.com

In Romania aceasta situatia este de-a dreptul ingrijoratoare. Religia a ajuns sa cheltuie din bugetul de stat, din banii contribuabililor, peste 100 de milioane de euro anual. Cultele primesc bani de la Stat într-o gamă foarte variată de forme, greu de urmărit și de centralizat :

1. Fonduri pentru plata:
   1. preoţilor din parohii (257,4 milioane de lei în 2011)
   2. personalului neclerical (cca. 150 milioane de lei în 2011)
   3. personalului neclerical din instituţiile de învăţămînt teologic
   4. preoţilor din spitale, armată, penitenciare
   5. profesorilor de religie (cca. 100 milioane de lei noi în anul şcolar 2005 - 2006)
2. Finanţări pentru construcţia de noi biserici şi renovarea celor vechi (28,3 milioane de lei în 2011)
3. Finanţări “punctuale”: de ex. numai în prima jumătate a acestui an pentru construcţia catedralei s-au alocat 10 milioane de lei de la Guvern, 10 milioane de la Primăria Capitalei şi 5 milioane de la Primăria sect. 3
4. Transferarea gratuită în proprietatea BOR a nenumărate terenuri şi clădiri. De ex., la începutul anului Guvernul a “donat” Patriarhiei cîteva zeci de clădiri şi peste 30 de hectare de teren, aflate pînă atunci în proprietatea Statului. Printre aceste clădiri se numără fostul sediu al Parlamentului României, un bloc din centrul Bucureştiului, mai multe hoteluri şi restaurante
5. Variate finanţări oferite de administraţia locală şi de întreprinderile de stat

Astfel, in Roamnia exista peste 18.000 de biserici, 4.700 de scoli generale si doar …425 de spitale din care, citeva vor fi desfintate.
“Situaţia este foarte serioasă. Cultele religioase drenează bugetul de stat de sute de milioane de euro anual, partea leului fiind luată de BOR. Estimăm ca la nivelul acestui an cel puţin 200 de milioane de euro au luat calea diferitelor Biserici; repet, este o suma minimă. Unele bunuri de patrimoniu sînt extrem de greu de evaluat; cum poţi sa evaluezi fosta clădire a Parlamentului României, pe care Guvernul a transferat-o gratuit Patriarhiei?

ASUR propune schimbarea mecanismului actual de finanţare si înlocuirea subventionării cultelor de la buget printr-o contribuţie bisericească opţională, colectată după sistemul din Germania. În acest fel vom degreva bugetul de stat pe de o parte, iar, pe de alta, cultele vor deveni mult mai responsabile în fața propriilor aderenţi.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR (Asociatia Secular Umanista din Romania).

22.10.2011, zonaeconomica.ro 

Sirbii si italienii simt din ce in ce mai acut nevoia de a se lega de Timisoara printr-un serios proiect de infrastructura.

Sirbii si italienii au cerut de curind Uniunii Europene recunoaşterea traseului Timişoara - Vršac - Belgrad  - Bar - Bari ca şi drum european si implicit ca un coridor important al infrastructurii Uniunii. 

Zeci de mii de companii din sudul Italiei si din zona Sicilia faolosesc intens, de citiva ani incoace, acest traseu pentru a ajunge în România. Deasemenea italienii mai sustin si apropierea Serbiei de UE.

Ambasadorul Italiei la Belgrad, Armando Varicchio, a si afirmat zilele trecute in masmedia că ţara sa susţine acest proiect de construcţie a Coridorului 11 deoarece va duce Serbia mai aproape de UE. În acelaşi context, ambasadorul român în Serbia, Ion Macovei, a apreciat ca acest nou tronson rutier care să conecteze Italia, Muntenegru, Serbia şi România, este foarte important pentru România.

Ministrii de resort din Italia, Muntenegru, Serbia şi România au inaintat un document in acest sens Uniunii Europene la finele lunii septembrie, urmand ca pe 15 octombrie, cererea să fie luata in discutie de catre  Comisia Europeana.

După această etapă, dacă traseul va fi aprobat, vor putea fi primite fonduri pentru implementarea proiectului şi se vor putea începe lucrările în ritm mai alert.

Ministrul muntenegrean al Transporturilor, Andrija Lompar, a declarat că dacă toate părţile vor fi de acord, traseul ar putea fi extins de la Timişoara la Bucureşti.

Pentru inceput autostrada va lega Romania (prin Timisoara) de coasta de sud a Mării Adriatice.

Când va fi gata, autostrada de la graniţa României şi până la Bar (in Muntenegru) va număra aproximativ 560 de kilometri, din care 400 pe teritoriul sârbesc, iar 160 de kilometri în Muntenegru.

Potrivit autorităţilor sârbe, pe teritoriul României autostrada ar avea o lungime de circa 100 de kilometri - de la graniţă până la autostrada Arad -Timişoara, parte a Coridorului IV paneuropean.

Reportaj realizat de Echipa  ZonaEconomica.ro

Timisoara,05.10.2010

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2010 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

Conf.Dr.Ec.Nicolae Taran

Dupa cum este cunoscut, Romania a fost afectata in ultimile luni de o grava criza economica. In consecinta, produsul intern brut a scazut cu 7,1 % in anul trecut si cu 1,5 % in primele sase luni din acest an. Cu toate acestea, actualul fenomen de cadere libera a economiei romanesti a inceput in 2008 si nu in anul trecut. Astfel, incepind cu luna octombrie 2008 numarul salariatilor a scazut in mod continuu de la 4,834 milioane in septembrie 2008 la 4,247 milioane in luna iulie a acestui an, in timp ce aproape patru milioane de romani au fost in mod practic exclusi de pe piata interna a muncii in ultimii doi ani. Deasemenea, valoarea produsului intern brut din ultimul trimestru al anului 2008 scazuse deja cu 13 % comparativ cu cea din trimestrul anterior, desi valoarea aceluiasi indicator era mai mare cu 2,9 % comparativ cu cu cea din trimestrul IV al anului 2007. Pe de alta parte, in perioada ianuarie 2005 - iunie 2010 datoria externa totala a Romaniei a crescut de la 21,5 la 87,027 miliarde de euro ( 110 miliarde $ ). Drept urmare, in 2009 serviciul datoriei externe ( 11,4 miliarde de euro ) a fost semnificativ mai mare decit valoarea pensiilor platite de stat ( aproape 10 miliarde de euro). In sfirsit, disfunctiile mentionate au determinat o polarizare fara precedent in ultimile cinci decenii a gradului de dezvoltare economica al judetelor Romaniei. Astfel, o clasificare a judetelor in functie de valoarea produsului intern brut pe locuitor efectuata anul trecut de Comisia Nationala de Prognoza indica faptul ca doar in Bucuresti si in judetele Ilfov, Timis, Constanta, Cluj, Brasov, Sibiu, Arges, Arad, si Prahova valoarea acestui indicator era mai mare decit media la nivel national ( 5700 euro / locuitor). In acelasi timp, disparitatile dintre zonele geografice dezvoltate : Bucuresti ( 13171 euro / locuitor ), Ilfov ( 11451 euro / locuitor ), Timis ( 8907 euro / locuitor ), Constanta ( 7658 euro / locuitor ), Cluj ( 7391 euro / locuitor ), Brasov ( 7216 euro / locuitor ) si  zonele geografice subdezvoltate ale Romaniei: Vaslui ( 2580 euro / locuitor ), Botosani ( 2679 euro / locuitor), Giurgiu ( 3060 euro / locuitor ), Calarasi ( 3105 euro / locuitor), Teleorman ( 3224 euro / locuitor )  Olt 3547 ( euro / locuitor ) erau inadmisibil de mari.

Dar ce anume a declansat si cum ar putea fi atenuata sau oprita aceasta cadere libera a economiei romanesti?

Fara indoiala, cauza principal a actualului declin acut si prelungit al economiei romanesti o constituie cresterea nesustenabila a consumului privat si public in raport cu productivitatea factorilor de productie si cu fezabilitatea valutara a economiei in perioada 2005 - 2008. Mai precis, cresterea spectaculoasa a produsului intern brut in perioada mentionata a fost determinata in cea mai mare masura de  cresterea nesustenabila a consumului final,  a vinzarilor de autoturisme si a achizitionarii de locuinte rezidentiale, deoarece in tot acest interval de timp salariile au crescut mult mai rapid decit productivitatea,  iar deficitul de cont current a atins nivelul record de 14 % din PIB.. In loc sa favorizeze si sa  sustina investitiile in noi locuri de munca, politicile macroeconomice ale autoritatile de la Bucuresti au favorizat cresterea consumului si a importurilor de bunuri de consum, de autoturisme si de materiale de constructii finantate prin indatorare externa . Drept urmare, in perioada 2005 -  2008 produsul intern brut a crescut in Romania de la 79,7 la 136,8 miliarde de euro, consumul final de la 69,2 la 110,6 miliarde de euro, indatorarea externa de la 21,5 la 72,4 miliarde de euro, iar serviciul datoriei de la 4,8 la 12,1 miliarde de euro.  Ar mai fi de adaugat ca in perioada 2005 -2009 valoarea nominala a produsului intern brut exprimata in euro a crescut cu o rata medie anuala de 14%, in timp ce indatorarea externa exprimata in euro a crescut cu o rata medie anuala de 30,1%. In al doilea rind, reducerea mult prea drastica si prea rapida a cheltuielilor salariale din sectorul public, dupa aproape un an de indecizie, au acutizat recesiunea inceputa in ultimul trimestru al anului 2008. In sfirsit, trebuie mentionat ca o alta cauza importanta a actualei crize economice si financiare din Romania o reprezinta ineficacitatea flagranta a procesului de  absorbtie a fondurile Uniunii Europene destinate modernizarii Romaniei. Astfel, in perioada 2007 - 2009 rata de absorbtie a acestor fonduri  a fost de numai 10,3%.

 In acest context, se mai poate face ceva ?

Evident, intotdeauna se mai  poate face ceva, chiar si in cazul unui foarte probabil colaps financiar si economic al Romaniei. Mai intii, ar trebui simplificata si rationalizata legislatia economica si mai ales cea fiscala. Inainte de orice, este stringent necesara abolirea centralismului fiscal excesiv impus de autoritatile de la Bucuresti administratiilor locale, deoarece defalcarile din impozitul pe venit si din TVA reprezinta in acest moment aproape 70 % din veniturile autoritatilor locale. Cu alte cuvinte, in acest moment 70 % din veniturile administratiilor locale sunt colectate de stat si doar 30 % din aceste venituri sunt colectate de autoritatile  locale ! Apoi, ar trebui practicata o impozitare progresiva a veniturilor si a profiturilor, deoarece actuala ” cota unica” pe venit si pe profit a determinat doua disfunctii majore : polarizarea extrem de inechitabila a veniturilor din munca si din capital, respectiv o crestere fara precedent a consumului in detrimentul economisirii si a investitiilor ( 82 % din veniturile suplimentare castigate in ultimii cinci ani prin introducerea cotei unice au ajuns in consum ). Din aceasta perspectiva, este extrem de necesara o evaluare sistematica a caracterului licit al tuturor veniturilor dobindite de  persoanelor fizice, ceea ce presupune, fara  exceptii, atit  declararea pe propria raspundere a cuantumului acestor venituri, cit si verificarea validitatii acestor declaratii de catre autoritatile fiscale si nu de catre  DNA, ANI sau SRI.  In al doilea rind, ar trebui promovate politici de contracarare a recesiunii si de creare de noi locuri de munca mai ales in judetele cele mai afectete de saracie ( Vaslui, Botosani, Giurgiu, Calarasi, Teleorman, Olt, Suceava, Neamt si Mehedinti ). In sfirsit, redresarea economica si sociala a Romaniei implica in mod necesar un nou guvern format din politicieni cu mult mai decisi si  mai competenti decit cei din actualul guvern. In acest context, nu cred ca exista alternative in raport cu aceste solutii de maxima urgenta si necesitate. Compromisurile, ignoranta, indecizia si reaua credi, nta din mediul politic, economic si social au adus  Romania atit de aproape de  un colaps financiar, incit solutiile mentionate anterior au devenit strict necesare pentru evitarea disolutiei Romaniei. In nici un caz nu cred  ca “exportarea” somerilor, a tinerilor si a romilor  reprezinta o resursa care sa asigure supravietuirea celor 17 milioane de locuitori efectivi ai Romaniei. Deasemenea, este evident ca diminuarea drastica pe termen mediu a salariilor din sectorul public, ” rostogolirea ” datoriei externe publice si private prin majorarea nesustenabila a datoriei externe si perpetuarea inadecvarii profunde a sistemului de invatamint in raport cu cerintele de pe piata muncii reprezinta disfunctii majore care vor acutiza somajul, recesiunea si vor determina, mai devreme sau mai tirziu, falimentul institutional al Romaniei. Pentru ca , asa cum spunea Jean - Marie Domenach, “fenomenele social - economice  nu pot fi puse, ca sobolanii, in cusca. Ele ne inconjoara si ne obliga din cind in cind sa facem o alegere cu atit mai dificila , cu cit a fost aminata mai mult”.

Surse de date:

• 1. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar, 7 / 2010
• 2. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar , 1 / 2009 .
• 3. Institutul National de Statistica, Anuarul statistic 2008.
• 4. Banca Nationala a Romaniei, Anuarul Statistic 2008.
• 5. Gheorghe Zaman, George Georgescu, Romania”s External Debt Sustainability under Crisis Circumstances, Romanian Jornal of Economics, Institute of National Economy, volume 30(1(39)0, pages 5 - 38, 2010.
• 6. Comisia Nationala de Prognoza, Prognoza in profil territorial, 2009.
• 7. Liviu Voinea, Sfirsitul economiei iluziei : criza si anticriza : o abordare heterodoxa, Publica, Bucuresti, 2009.
• 8. Nicolae Țăran, Silviu Cerna, Florin Cătinean, Opinii despre tranzitia spre economia de piata in Romania, Editura de Vest, Timisoara, 1992.

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Dr.Ec.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

Timisoara, 25 august, 2010.

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor

“Precum cele patru râuri se unesc absorbind razele soarelui, preluând comorile munţilor şi câmpiilor, astfel se adună laolaltă aspiraţiile şi voinţele românilor, maghiarilor şi sârbilor de pe aceste meleaguri, ca după atâta vrajbă şi suferinţă să se unească, să colaboreze şi să construiască un viitor comun, aici la poalele Carpaţilor şi în plinul câmpiei, la poarta de est a Europei.”

 Acesta este textul care se gaseste pe prima pagina a siteului Euroregiunii  Dunăre-Criş-Mureş-Tisa (DKMT) http://www.dkmt.net/ro

     Poate ca putini dintre romani cunosc aceste structuri, a euroregiunilor, care incep a se contura in urma unor protocoale si intelegeri a autoritatilor locale din jurul zonelor de frontiera.

 Euroregiunile nu creeaza o noua structura guvernamentala la nivel transfrontalier, activitatea lor este limitata la competentele autoritatilor locale si regionale care la constituie.

 ”Euroregiunile pot fi definite ca zone sau regiuni de interferenta economica si nu numai, in care doua sau mai multe state valorifica in comun resursele materiale si umane prin initierea si derularea unor activitati si programe agricole, industriale, de transport si comunicatii, turistice, comerciale.” (Negut, Silviu, “Euroregiones”, Revue Roumaine de Geographie, Tome 42, 1998, Ed. Academiei Romane)

     Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-Tisa a fost înfiintata si functioneaza inca din 1997, in vremea in care Romania nu era membru UE,  pe baza unui Protocol de Cooperare semnat de noua presedinti ai autoritatilor locale (opt consilii judetene din România si  Ungaria si o regiune autonoma din Iugoslavia).

    Dincolo de existenta, inca, a  unor voci extremiste, in general, relatiile dintre Ungaria si Romania au evoluat extrem de favorabil in ultimii ani, in intregul lor context.

    Guvernele Romaniei si Ungariei s-au reunit pentru prima data in sedinta comuna in anul 2005, la Bucuresti. In anul 2006 s-au reunit la Budapesta, iar in 2007 la Sibiu. Organizarea unor sedinte de Guvern comune a reprezentat o premiera in relatiile bilaterale romano-ungare.

   Insa daca ne vom uita, in mod special, la dinamica economica din zona transfrontaliera, este de ne contestat ca in prezent calitatea relatiilor romano-ungare au intrat intr-o noua etapa, una pragmatica, in care rezultatele benefice pot fi cuantificate de catre ambele parti si sint de preferat in locul unor sentimente sau povesti despre trecut.

    Complexitatea sau statutul mai special al  relatiilor romano-ungare din Euroregiunea Dunare-Cris-Mures-Tisa este data de vecinatatea apropiata, si implicit de mentalitatea mai apropiata, cit si de interesele comune. Aceste relatii sint uneori mai sensibile, dar indiscutabil mai speciale.

    Daca schimburile comerciale cu Ungaria insumau in anul 1996 doar 576 milioane euro, in 2007 au ajuns la un volum de 4,5 miliarde euro, iar in 2008 la un volum de 5,8 miliarde de euro.

   Cu regiunea din Serbia lucrurile merg putin mai lent datorita faptului ca Serbia nu este inca mebru al UE.

       Timisoara cu intreaga ei zona metropolitana este, cel mai mare si cel mai puternic oras al euroregiunii. Timisoara este deasemenea si unul din principalele motoare de dezvoltare al Romaniei, alaturi de Bucuresti - Valea Prahovei, Constanta, Iasi  si Cluj. 

     Dinspre Serbia remarcam zona Novi Sad,  zona Szegedului deasemenea are o contributie semnificativa la economia euroregiunii, iar Aradul este la aceasta ora orasul cel mai dinamic al euroregiunii.

09 Mai 2010, Echipa ZonaEconomica.ro

www.mirceacosea.com

    După 1990, România a înaintat spre statutul de țară democratică poate mai repede decât ne-am fi așteptat. Alegerile libere, libertatea de expresie, manifestarea societății civile, libertatea presei și îndeplinirea criteriilor politice de aderare la Uniunea Europeană  sunt dovezi ale acestor progrese. Nimeni nu poate nega sau minimaliza saltul uriaș pe care societatea românească l-a făcut în douăzeci de ani de la totalitarism la democrație.

  Există totuși un deficit de democrație care se manifestă pe un palier mai puțin vizibil, acela al raportului dintre democrație în sens larg și democrația economică în sens restrâns . Democrația economică se caracterizează prin instaurarea unui climat de deplină libertatea a agenților economici, de a se manifesta doar prin puterea calităților și atributelor lor de accesare și utilizare cât mai eficientă a resurselor, fiind exclusă  manifestarea lor prin atribute administrative , privilegii asupra unor informații sau clientelism politic.

   Prin îmbinarea inevitabilă , dar și obligatorie, a mecanismelor de producere, însușire și distribuire a bunurilor în societate, piața și democrația se consolidează reciproc. Democrația are nevoie de piață deoarece nu se poate obține puterea și libertatea  politică fără puterea și libertatea economică. La rândul său, piața are nevoie de democrație deoarece ea, ne fiind nici perfectă nici echitabilă, are nevoie de democrație ( în sens de stat democratic) pentru a i se proteja dreptul de propietate, climatul concurențional și stabilitatea antreprenorială.

    După douăzeci de ani, atipic față de modelul capitalist european al dezvoltării, România se caracterizează  prin  deteriorarera raportului dintre democrație în sens larg și democrația economică ,în sens restrâns. Se observă că se depreciază unul dintre cei mai importanți factori ai raportului, și  anume libertatea alocării resurselor atât pentru insușirea privată cât și pentru distribuirea publică.

   Crearea unei categorii de „ inițiați ai pieței „care dispun nu numai de informații neaccesibile marii majorități ai agenților economici dar și de un important sprijin politic schimbă esențial raportul de mai sus. Democrația și piața nu se mai sprijină reciproc în sensul consolidării atributelor lor de creatori și distribuitori de bunuri și servicii în contextul conlucrării între public și privat ci asistăm la o degradare  a calităților funcționale atât ale mecanismelor pieței cât și ale domocrației. Mecanismele pieței își pierd liberatatea de manifestare și funcționare ,fiind puternic influențate până la subordonare ,de către ceea ce ar trebui să fie democrație dar care și ea, la rândul ei, pierde libertatea de manifestare a instrumentelor sale specifice.

   Ceea ce numeam „ piață „ ,ca o expresie a libertății economice, se transformă brutal într-un domeniu confuz în care finețea raporturilor concurenționale este înlocuită cu grosolănia raporturilor clientelare.

  Ceea ce ar trebui să fie„ democrație„ ,ca o expresie a libertății politice și a participativității extinse, se transformă într-un instrument de promovare și consolidare a poziției grupurilor de interese partinice sau chiar transpartinice.

  Presiunea masivă pe care politicul o face de douăzeci de ani asupra economicului are efect biunivoc : deteriorează și mecanismele pieței dar și pe cela ale democrației. Aniversarea a două decenii de la schimbarea regimului politic și orientarea spre consolidarea sistemul democrației de tip occidental marchează la noi și o altă consolidare. Este consolidarea corupției politice , adică a abuzului pe care l-au săvârșit , din ce în ce mai elaborat dar și mai puternic, oamneii politici cărora le-a fost încredințată puterea,în vederea satisfacerii unor interese personale, fie de natură materială , fie politice.  Corupție politică  a trnsformat în douăzeci de ani  statul român într-un „ stat capturat„.

  Capturarea statului este acea formă a corupției politice care se caracterizează prin :

Acțiunea deliberată a unor indivizi, grupuri sau firme orientată spre influențarea sau chiar determinarea adoptării unor legi, decrete, ordonanțe de urgență sau politici economice care să îi favorizeze direct și nemijlocit în realizarea unor beneficii în interes propriu,

Utilizarea pentru realizarea acestui obiectiv a unor forme ilicite și netransparente de coinetresare, în interes personal a acelor oameni politici și oficiali ai puterii care au capacitatea decizională necesară antingerii obiectivului propus

  Iată cum, la douăzeci de ani de la înlocuirea totalitarismului cu democrație , statul român tot nu a scăpat de practicile totalitariste  numai că ele nu mai aparțin comunismului ci corupției politice.

21 februarie 2010 Mircea Coșea

Preluat de Zonaeconomica.ro,
prin amabilitatea Domnului Prof.Univ.Dr.Ec.Mircea Cosea

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor
© Copyright 2010 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved