Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Taran

Am publicat in urma cu citeva zile o lucrare in care am analizat consecintele centralismului patologic care a afectat deosebit de grav competitivitatea economiei rominesti in ultimul deceniu. In continuare , detaliez analiza precedenta punind in evidenta nu numai dispersia aberanta a competitivitatii, dar si segregarea deosebit de riscanta a judetelor Romaniei in ceea ce priveste raportul dintre numarul de locuitori si numarul de salariati.

Ce reflecta datele anterioare ? In primul rind, faptul ca Bucurestiul si Ilfovul reprezinta una din zonele economice cele mai NECOMPETITIVE din Romania, deoarece aceasta zona   detine o pondere mult prea  mare din importurile nationale ( 37 %) , o pondere nejustificat de mica din exporturile nationale ( 18, 3 % ) si o pondere aberanta din deficitul comercial al Romaniei pe primele opt luni ale acestui an ( 107, 8 % ), in conditiile in care numarul de salariati al acestei zone reprezinta 23 % din numarul total al salariatilor din Romania !

Din acest motiv, zona Bucuresti - Ilfov este extrem de necompetitiva comparativ cu Argesul, Timisul sau Aradul. Astfel, in primele opt luni ale anului trecut valoarea exporturilor per salariat a fost in Arges de 14 555 euro, in Timis de 9695 euro si in Arad de 9172  euro, in timp ce in Bucuresti - Ilfov valoarea acestui indicator a fost de numai 4 417 euro.  In raport cu acest criteriu de competitivitate, “performanta” zonei Bucuresti - Ilfov este mult inferioara  celei inregistrate in restul tarii:   5 941 euro exporturi per salariat. Situatia este si mai grava in ceea ce priveste “apetitul” pentru importuri al zonei Bucuresti - Ilfov comparativ cu restul tarii.Astfel,  in primele opt luni ale anului trecut valoarea importurilor per salariat a fost in Bucuresti - Ilfov de 11 240 de euro si de numai 6068 euro in restul tariii !

In sfirsit, trebuie subliniat ca cea mai competitiva zona economica a Romaniei este, indiscutabil, zona Arad - Timis, deoarece exporturile aceastei zone reprezinta 70 % din exporturile  zonei Bucuresti - Ilfov, in timp ce importurile aferente sunt de aproape patru ori mai mici !

Dar de ce este , oare, atit de necompetitiva economia zonei  Bucuresti  - Ilfov ?  Din cel putin doua motive. Mai intii, pentru ca firmele din aceasta zona isi focalizeaza ofertele doar pentru piata interna, astfel ca exporturile acestei zone sunt nejustificat de mici in raport cu resursele  alocate si consumate. Aceasta strategie perversa este posibila in conditiile in care foarte multe companii bucurestene au pozitii de monopol pe piata interna, pozitii obtinute prin ” cointeresarea ” cleptocratiei care conduce acum Romania. Datorita acestui fapt incontestabil, companiile bucurestene NATIONALIZEAZA costurile si PRIVATIZEAZA profiturile. Pe de alta parte, Bucurestiul a fost si este in mod traditional ” centrul de comanda ” al economiei subterane si al coruptiei romanesti. Iar in ultimul deceniu aceast ” avantaj necompetitiv ” al Bucurestiului s-a accentuat. Mai ales din acest motiv, aproape toate importurile de bunuri de consum din Romania se fac prin intermediul unor firme bucurestene,. Rezultatul ? Majoritatea bunurile de consum vindute in Bucuresti si in ” provincie ” provin din importuri ” dijmuite ” ca pe vremea domnitorilor fanarioti ! Drept urmare, Bucurestiul a deveniit  un  Las Vegas ” la portile Orientului “, un Las Vegas inconjurat de o zona “desertificata” din punct de vedere economic. Am in vedere mai ales  judetele Calarasi , Teleorman si Giurgiu, judete in care ponderea salariatilor in raport cu totalul locuitorilor a atins urmatoarele praguri critice: 13 %, 12 % si 11 % ! Oare cum reusesc sa supravietuiasca locuitorii acestor judete in care numarul salariatilor a scazut atit de mult , salariile lunare au ajuns la 230 euro, iar pensiile la 180 de euro pe luna ? Iar in acest context, performantele economice ale Timisului, ale Clujului,  ale Argesului, ale  Aradului si ale Sibiului sunt cu totul insuficiente pentru a redresa o economie in care lacomia maladiva, incompetenta si coruptia sunt institutionalizate…

Din Timisoara, pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara

17.01.2011, autor : Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Țăran 

Surse de date:

• 1. Institutul National de Statistica, Anuarul statistic 2009.
• 2. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar, 10, 2010.
• 3. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar judetean, 10, 2010

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 - 2011 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved 

„…institutiile politice din Romania au fost si continua sa fie
in tot mai mare masura mijloace de spoliere a populatiei
si de institutionalizare a coruptiei si nu mijloace care sa determine
ordine legala, eficacitate si eficienta.”

Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Taran

Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Taran

Faptul ca economia Romaniei a intrat intr-o grava recesiune la sfirsitul anului 2008 nu mai reprezinta acum o noutate. Scaderea produsului intern brurut de la 136,8 miliarde de euro in 2008, la 115,9 miliarde de euro in 2009 si la 50,9 miliarde de euro in prima jumatate a acestui an; reducerea cu 620.000 a numarului de salariati in perioada septembrie 2008 - septembrie 2010; precum si diminuarea cheltuialilor de investitii de la 43,7 miliarde de euro in 2008, la 29,7 miliarde de euro in 2009 si la 10 miliarde de euro in primele sase luni ale acesti an reprezinta, dupa parerea mea, cele mai dramatice efecte ale acestui fenomen.
Asa cum am argumentat si in alte lucrari, principala cauza a acestui colaps o reprezinta politica economica din ultimul deceniu a autoritatilor de la Bucuresti: o politica care a determinat o crestere nesustenabila a consumului, a importurilor si a indatorarii externe.
Dar oare de ce au optat autoritatile de la Bucuresti pentru o politica economica atit de nociva ? Pentru ca orice tara care importa resurse doar pentru a le consuma si nu produce suficienta valoare adaugata (salarii, profit si amortizare) in raport cu cheltuielile de consum si de investitii, devine, mai devreme sau mai tirziu, o tara falimentara.
Dupa parea mea, apetenta pentru consum, pentru lux, pentru importuri si pentru supraindatorare, apetenta care s-a accentuat in ultimii zece ani, a fost si este determinata de lacomia si imoralitatea de tip fanariot a elitei politice care a condus Romania in ultimul deceniu, dar si de atitudine pasiva sau perversa a majoritatii populatiei in raport cu aceste conduite deviante. Drept urmare, institutiile politice din Romania au fost si continua sa fie in tot mai mare masura mijloace de spoliere a populatiei si de institutionalizare a coruptiei si nu mijloace care sa determine ordine legala, eficacitate si eficienta.
In acest context, cel mai nociv efect al institutionalizrii lacomiei si coruptiei o reprezinta monopolizarea de tip plutocratic a puterii politice si economice de catre o asa zisa elita politica lipsita de orice scrupule si de o elementara competenta. Aceasta tragica realitate poate fi probata cu foarte mare usurinta: datele din urmatorul tabel reprezinta o proba obiectiva, ca sa spun asa , a fenomenului, specific romanesc, de centralizare patologica a managementului politic si economic.

Ce reflecta datele anterioare ?

In primul rind, faptul ca Bucurestiul si Ilfovul reprezinta zona economica cea mai NECOMPETITIVA din Romania, deoarece aceasta zona   detine o pondere mult prea  mare din importurile nationale ( 37 %) , o pondere nejustificat de mica din exporturile nationale ( 15,4 % ) si o pondere aberanta din deficitul comercial al Romaniei pe primele 8 luni ale acestui an (126 %) ! In aceste conditii, zona Bucuresti - Ilfov este , probabil, cea mai necompetitiva zona din intreaga Uniune Europeana !

In al doilea rind, este evident faptul ca in Romania exista opt asa numiti poli de dezvoltare (clasificati in functie de valoarea produsului intern brut pe locuitor) : Timis, Constanta, Cluj, Brasov, Arges, Arad,  Sibiu si Prahova. Daca la aceste zone mai adaugam judetul Alba (cu un produs intern brut de 5801 euro pe locuitor) si judetul Bihor (cu un produs intern brut pe locuitor de 5.704 euro), atunci vom avea clasamentul singurelor zone economice cu un produs intern brut pe locuitor mai mare decit media nationala a acestui indicator (5.700 euro pe locuitor). Din acest punct de vedere , este evident ca economia agregata a celor opt poli semnificativi de dezvoltare din ” provincie ” (Timis,Constanta,  Cluj, Brasov,  Arges, Arad, Sibiu si Prahova) este cu mult mai competitiva decit economia Bucurestiului: in aceasta zona economica se realizeaza in prezent aproape 46 % din exporturile nationale , in timp ce ponderea importurilor acestei zone este de  38 % in raport cu totalul importurilor la nivel national. Totusi, trebuie subliniat ca si in aceasta zona exista diferenta semnificative de competitivitate : Argesul si Timisul sunt cele mai competitive zone economice din Romania, Brasovul, Aradul si Sibiul sunt suficient de competitive, in timp ce Constanta, Clujul si Prahova au o competitivetate mai buna decit a Bucurestiului, dar insuficienta pentru generarea unor excedente comerciale. In sfirsit, trebuie subliniat ca cea mai competitiva zona economica a Romaniei este, indiscutabil, zona Arad - Timis, deoarece exporturile aceastei zone sunt aproape la fel de mari cu ale zonei Bucuresti - Ilfov, in timp ce importurile sunt de aproape patru ori mai mici !

Dar de ce este , oare, atit de necompetitiva economia zonei  Bucuresti  - Ilfov ? Din cel putin doua motive. Mai intii, pentru ca firmele din aceasta zona isi focalizeaza ofertele doar pentru piata interna, astfel ca exporturile acestei zone sunt nejustificat de mici in raport cu resursele  alocate si consumate. Aceasta strategie perversa este posibila in conditiile in care foarte multe companii bucurestene au pozitii de monopol pe piata interna, pozitii obtinute prin ” cointeresarea ” plutocratiei care conduce acum Romania. Datorita acestui fapt incontestabil, companiile bucurestene NATIONALIZEAZA costurile si PRIVATIZEAZA profiturile. Pe de alta parte, Bucurestiul a fost si este in mod traditional ” centrul de comanda” al economiei subterane si al coruptiei romanesti. Iar in ultimul deceniu aceast “avantaj necompetitiv” al Bucurestiului s-a accentuat. Mai ales din acest motiv, aproape toate importutile de bunuri de consum din Romania se fac prin intermediul unor firme bucurestene,. Rezultatul ? Majoritatea bunurile de consum vindute in Bucuresti si in “provincie” provin din importuri “dijmuite” ca si pe vremea domnitorilor fanarioti. Drept urmare, Bucurestiul a deveniit un  Las Vegas “la portile Orientului”, un Las Vegas in care numarul  de localuri foarte scumpe, de hoteluri , de  cazinouri, de tabloide, de masini costisitoare, de “palate” si de prostituaue de lux este nefiresc de mare in raport cu veniturile licite ale populatiei. Iar in acest context, performantele economice ale Timisului, ale  Argesului, ale Brasovului, ale  Aradului si ale Sibiului sunt cu totul insuficiente pentru a redresa o economie in care lacomia maladiva si coruptia sunt institutionalizate.

In sfirsit , nu trebuie uitat ca Romania detine in ceste conditii cel mai nedorit  “record” din UE. Astfel , judetul Vaslui, unde anul trecut produsul intern brut pe locuitor a totalizat doar 2.580 de euro, este consemnat in statistica UE-ului drept “polul european al saraciei si subdezvoltarii” . Dar cum se face, oare, ca in acest pol al saraciei si subdezvoltarii exista fotbalisti platiti cu sute de mii de dolari pe an ?

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

09.12.2010, autor : Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Taran

Conf.Dr.Ec.Nicolae Taran

Dupa cum este cunoscut, Romania a fost afectata in ultimile luni de o grava criza economica. In consecinta, produsul intern brut a scazut cu 7,1 % in anul trecut si cu 1,5 % in primele sase luni din acest an. Cu toate acestea, actualul fenomen de cadere libera a economiei romanesti a inceput in 2008 si nu in anul trecut. Astfel, incepind cu luna octombrie 2008 numarul salariatilor a scazut in mod continuu de la 4,834 milioane in septembrie 2008 la 4,247 milioane in luna iulie a acestui an, in timp ce aproape patru milioane de romani au fost in mod practic exclusi de pe piata interna a muncii in ultimii doi ani. Deasemenea, valoarea produsului intern brut din ultimul trimestru al anului 2008 scazuse deja cu 13 % comparativ cu cea din trimestrul anterior, desi valoarea aceluiasi indicator era mai mare cu 2,9 % comparativ cu cu cea din trimestrul IV al anului 2007. Pe de alta parte, in perioada ianuarie 2005 - iunie 2010 datoria externa totala a Romaniei a crescut de la 21,5 la 87,027 miliarde de euro ( 110 miliarde $ ). Drept urmare, in 2009 serviciul datoriei externe ( 11,4 miliarde de euro ) a fost semnificativ mai mare decit valoarea pensiilor platite de stat ( aproape 10 miliarde de euro). In sfirsit, disfunctiile mentionate au determinat o polarizare fara precedent in ultimile cinci decenii a gradului de dezvoltare economica al judetelor Romaniei. Astfel, o clasificare a judetelor in functie de valoarea produsului intern brut pe locuitor efectuata anul trecut de Comisia Nationala de Prognoza indica faptul ca doar in Bucuresti si in judetele Ilfov, Timis, Constanta, Cluj, Brasov, Sibiu, Arges, Arad, si Prahova valoarea acestui indicator era mai mare decit media la nivel national ( 5700 euro / locuitor). In acelasi timp, disparitatile dintre zonele geografice dezvoltate : Bucuresti ( 13171 euro / locuitor ), Ilfov ( 11451 euro / locuitor ), Timis ( 8907 euro / locuitor ), Constanta ( 7658 euro / locuitor ), Cluj ( 7391 euro / locuitor ), Brasov ( 7216 euro / locuitor ) si  zonele geografice subdezvoltate ale Romaniei: Vaslui ( 2580 euro / locuitor ), Botosani ( 2679 euro / locuitor), Giurgiu ( 3060 euro / locuitor ), Calarasi ( 3105 euro / locuitor), Teleorman ( 3224 euro / locuitor )  Olt 3547 ( euro / locuitor ) erau inadmisibil de mari.

Dar ce anume a declansat si cum ar putea fi atenuata sau oprita aceasta cadere libera a economiei romanesti?

Fara indoiala, cauza principal a actualului declin acut si prelungit al economiei romanesti o constituie cresterea nesustenabila a consumului privat si public in raport cu productivitatea factorilor de productie si cu fezabilitatea valutara a economiei in perioada 2005 - 2008. Mai precis, cresterea spectaculoasa a produsului intern brut in perioada mentionata a fost determinata in cea mai mare masura de  cresterea nesustenabila a consumului final,  a vinzarilor de autoturisme si a achizitionarii de locuinte rezidentiale, deoarece in tot acest interval de timp salariile au crescut mult mai rapid decit productivitatea,  iar deficitul de cont current a atins nivelul record de 14 % din PIB.. In loc sa favorizeze si sa  sustina investitiile in noi locuri de munca, politicile macroeconomice ale autoritatile de la Bucuresti au favorizat cresterea consumului si a importurilor de bunuri de consum, de autoturisme si de materiale de constructii finantate prin indatorare externa . Drept urmare, in perioada 2005 -  2008 produsul intern brut a crescut in Romania de la 79,7 la 136,8 miliarde de euro, consumul final de la 69,2 la 110,6 miliarde de euro, indatorarea externa de la 21,5 la 72,4 miliarde de euro, iar serviciul datoriei de la 4,8 la 12,1 miliarde de euro.  Ar mai fi de adaugat ca in perioada 2005 -2009 valoarea nominala a produsului intern brut exprimata in euro a crescut cu o rata medie anuala de 14%, in timp ce indatorarea externa exprimata in euro a crescut cu o rata medie anuala de 30,1%. In al doilea rind, reducerea mult prea drastica si prea rapida a cheltuielilor salariale din sectorul public, dupa aproape un an de indecizie, au acutizat recesiunea inceputa in ultimul trimestru al anului 2008. In sfirsit, trebuie mentionat ca o alta cauza importanta a actualei crize economice si financiare din Romania o reprezinta ineficacitatea flagranta a procesului de  absorbtie a fondurile Uniunii Europene destinate modernizarii Romaniei. Astfel, in perioada 2007 - 2009 rata de absorbtie a acestor fonduri  a fost de numai 10,3%.

 In acest context, se mai poate face ceva ?

Evident, intotdeauna se mai  poate face ceva, chiar si in cazul unui foarte probabil colaps financiar si economic al Romaniei. Mai intii, ar trebui simplificata si rationalizata legislatia economica si mai ales cea fiscala. Inainte de orice, este stringent necesara abolirea centralismului fiscal excesiv impus de autoritatile de la Bucuresti administratiilor locale, deoarece defalcarile din impozitul pe venit si din TVA reprezinta in acest moment aproape 70 % din veniturile autoritatilor locale. Cu alte cuvinte, in acest moment 70 % din veniturile administratiilor locale sunt colectate de stat si doar 30 % din aceste venituri sunt colectate de autoritatile  locale ! Apoi, ar trebui practicata o impozitare progresiva a veniturilor si a profiturilor, deoarece actuala ” cota unica” pe venit si pe profit a determinat doua disfunctii majore : polarizarea extrem de inechitabila a veniturilor din munca si din capital, respectiv o crestere fara precedent a consumului in detrimentul economisirii si a investitiilor ( 82 % din veniturile suplimentare castigate in ultimii cinci ani prin introducerea cotei unice au ajuns in consum ). Din aceasta perspectiva, este extrem de necesara o evaluare sistematica a caracterului licit al tuturor veniturilor dobindite de  persoanelor fizice, ceea ce presupune, fara  exceptii, atit  declararea pe propria raspundere a cuantumului acestor venituri, cit si verificarea validitatii acestor declaratii de catre autoritatile fiscale si nu de catre  DNA, ANI sau SRI.  In al doilea rind, ar trebui promovate politici de contracarare a recesiunii si de creare de noi locuri de munca mai ales in judetele cele mai afectete de saracie ( Vaslui, Botosani, Giurgiu, Calarasi, Teleorman, Olt, Suceava, Neamt si Mehedinti ). In sfirsit, redresarea economica si sociala a Romaniei implica in mod necesar un nou guvern format din politicieni cu mult mai decisi si  mai competenti decit cei din actualul guvern. In acest context, nu cred ca exista alternative in raport cu aceste solutii de maxima urgenta si necesitate. Compromisurile, ignoranta, indecizia si reaua credi, nta din mediul politic, economic si social au adus  Romania atit de aproape de  un colaps financiar, incit solutiile mentionate anterior au devenit strict necesare pentru evitarea disolutiei Romaniei. In nici un caz nu cred  ca “exportarea” somerilor, a tinerilor si a romilor  reprezinta o resursa care sa asigure supravietuirea celor 17 milioane de locuitori efectivi ai Romaniei. Deasemenea, este evident ca diminuarea drastica pe termen mediu a salariilor din sectorul public, ” rostogolirea ” datoriei externe publice si private prin majorarea nesustenabila a datoriei externe si perpetuarea inadecvarii profunde a sistemului de invatamint in raport cu cerintele de pe piata muncii reprezinta disfunctii majore care vor acutiza somajul, recesiunea si vor determina, mai devreme sau mai tirziu, falimentul institutional al Romaniei. Pentru ca , asa cum spunea Jean - Marie Domenach, “fenomenele social - economice  nu pot fi puse, ca sobolanii, in cusca. Ele ne inconjoara si ne obliga din cind in cind sa facem o alegere cu atit mai dificila , cu cit a fost aminata mai mult”.

Surse de date:

• 1. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar, 7 / 2010
• 2. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar , 1 / 2009 .
• 3. Institutul National de Statistica, Anuarul statistic 2008.
• 4. Banca Nationala a Romaniei, Anuarul Statistic 2008.
• 5. Gheorghe Zaman, George Georgescu, Romania”s External Debt Sustainability under Crisis Circumstances, Romanian Jornal of Economics, Institute of National Economy, volume 30(1(39)0, pages 5 - 38, 2010.
• 6. Comisia Nationala de Prognoza, Prognoza in profil territorial, 2009.
• 7. Liviu Voinea, Sfirsitul economiei iluziei : criza si anticriza : o abordare heterodoxa, Publica, Bucuresti, 2009.
• 8. Nicolae Țăran, Silviu Cerna, Florin Cătinean, Opinii despre tranzitia spre economia de piata in Romania, Editura de Vest, Timisoara, 1992.

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Dr.Ec.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

Timisoara, 25 august, 2010.

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor