Conf.Dr.Ec.Nicolae Taran

Dupa cum este cunoscut, Romania a fost afectata in ultimile luni de o grava criza economica. In consecinta, produsul intern brut a scazut cu 7,1 % in anul trecut si cu 1,5 % in primele sase luni din acest an. Cu toate acestea, actualul fenomen de cadere libera a economiei romanesti a inceput in 2008 si nu in anul trecut. Astfel, incepind cu luna octombrie 2008 numarul salariatilor a scazut in mod continuu de la 4,834 milioane in septembrie 2008 la 4,247 milioane in luna iulie a acestui an, in timp ce aproape patru milioane de romani au fost in mod practic exclusi de pe piata interna a muncii in ultimii doi ani. Deasemenea, valoarea produsului intern brut din ultimul trimestru al anului 2008 scazuse deja cu 13 % comparativ cu cea din trimestrul anterior, desi valoarea aceluiasi indicator era mai mare cu 2,9 % comparativ cu cu cea din trimestrul IV al anului 2007. Pe de alta parte, in perioada ianuarie 2005 - iunie 2010 datoria externa totala a Romaniei a crescut de la 21,5 la 87,027 miliarde de euro ( 110 miliarde $ ). Drept urmare, in 2009 serviciul datoriei externe ( 11,4 miliarde de euro ) a fost semnificativ mai mare decit valoarea pensiilor platite de stat ( aproape 10 miliarde de euro). In sfirsit, disfunctiile mentionate au determinat o polarizare fara precedent in ultimile cinci decenii a gradului de dezvoltare economica al judetelor Romaniei. Astfel, o clasificare a judetelor in functie de valoarea produsului intern brut pe locuitor efectuata anul trecut de Comisia Nationala de Prognoza indica faptul ca doar in Bucuresti si in judetele Ilfov, Timis, Constanta, Cluj, Brasov, Sibiu, Arges, Arad, si Prahova valoarea acestui indicator era mai mare decit media la nivel national ( 5700 euro / locuitor). In acelasi timp, disparitatile dintre zonele geografice dezvoltate : Bucuresti ( 13171 euro / locuitor ), Ilfov ( 11451 euro / locuitor ), Timis ( 8907 euro / locuitor ), Constanta ( 7658 euro / locuitor ), Cluj ( 7391 euro / locuitor ), Brasov ( 7216 euro / locuitor ) si  zonele geografice subdezvoltate ale Romaniei: Vaslui ( 2580 euro / locuitor ), Botosani ( 2679 euro / locuitor), Giurgiu ( 3060 euro / locuitor ), Calarasi ( 3105 euro / locuitor), Teleorman ( 3224 euro / locuitor )  Olt 3547 ( euro / locuitor ) erau inadmisibil de mari.

Dar ce anume a declansat si cum ar putea fi atenuata sau oprita aceasta cadere libera a economiei romanesti?

Fara indoiala, cauza principal a actualului declin acut si prelungit al economiei romanesti o constituie cresterea nesustenabila a consumului privat si public in raport cu productivitatea factorilor de productie si cu fezabilitatea valutara a economiei in perioada 2005 - 2008. Mai precis, cresterea spectaculoasa a produsului intern brut in perioada mentionata a fost determinata in cea mai mare masura de  cresterea nesustenabila a consumului final,  a vinzarilor de autoturisme si a achizitionarii de locuinte rezidentiale, deoarece in tot acest interval de timp salariile au crescut mult mai rapid decit productivitatea,  iar deficitul de cont current a atins nivelul record de 14 % din PIB.. In loc sa favorizeze si sa  sustina investitiile in noi locuri de munca, politicile macroeconomice ale autoritatile de la Bucuresti au favorizat cresterea consumului si a importurilor de bunuri de consum, de autoturisme si de materiale de constructii finantate prin indatorare externa . Drept urmare, in perioada 2005 -  2008 produsul intern brut a crescut in Romania de la 79,7 la 136,8 miliarde de euro, consumul final de la 69,2 la 110,6 miliarde de euro, indatorarea externa de la 21,5 la 72,4 miliarde de euro, iar serviciul datoriei de la 4,8 la 12,1 miliarde de euro.  Ar mai fi de adaugat ca in perioada 2005 -2009 valoarea nominala a produsului intern brut exprimata in euro a crescut cu o rata medie anuala de 14%, in timp ce indatorarea externa exprimata in euro a crescut cu o rata medie anuala de 30,1%. In al doilea rind, reducerea mult prea drastica si prea rapida a cheltuielilor salariale din sectorul public, dupa aproape un an de indecizie, au acutizat recesiunea inceputa in ultimul trimestru al anului 2008. In sfirsit, trebuie mentionat ca o alta cauza importanta a actualei crize economice si financiare din Romania o reprezinta ineficacitatea flagranta a procesului de  absorbtie a fondurile Uniunii Europene destinate modernizarii Romaniei. Astfel, in perioada 2007 - 2009 rata de absorbtie a acestor fonduri  a fost de numai 10,3%.

 In acest context, se mai poate face ceva ?

Evident, intotdeauna se mai  poate face ceva, chiar si in cazul unui foarte probabil colaps financiar si economic al Romaniei. Mai intii, ar trebui simplificata si rationalizata legislatia economica si mai ales cea fiscala. Inainte de orice, este stringent necesara abolirea centralismului fiscal excesiv impus de autoritatile de la Bucuresti administratiilor locale, deoarece defalcarile din impozitul pe venit si din TVA reprezinta in acest moment aproape 70 % din veniturile autoritatilor locale. Cu alte cuvinte, in acest moment 70 % din veniturile administratiilor locale sunt colectate de stat si doar 30 % din aceste venituri sunt colectate de autoritatile  locale ! Apoi, ar trebui practicata o impozitare progresiva a veniturilor si a profiturilor, deoarece actuala ” cota unica” pe venit si pe profit a determinat doua disfunctii majore : polarizarea extrem de inechitabila a veniturilor din munca si din capital, respectiv o crestere fara precedent a consumului in detrimentul economisirii si a investitiilor ( 82 % din veniturile suplimentare castigate in ultimii cinci ani prin introducerea cotei unice au ajuns in consum ). Din aceasta perspectiva, este extrem de necesara o evaluare sistematica a caracterului licit al tuturor veniturilor dobindite de  persoanelor fizice, ceea ce presupune, fara  exceptii, atit  declararea pe propria raspundere a cuantumului acestor venituri, cit si verificarea validitatii acestor declaratii de catre autoritatile fiscale si nu de catre  DNA, ANI sau SRI.  In al doilea rind, ar trebui promovate politici de contracarare a recesiunii si de creare de noi locuri de munca mai ales in judetele cele mai afectete de saracie ( Vaslui, Botosani, Giurgiu, Calarasi, Teleorman, Olt, Suceava, Neamt si Mehedinti ). In sfirsit, redresarea economica si sociala a Romaniei implica in mod necesar un nou guvern format din politicieni cu mult mai decisi si  mai competenti decit cei din actualul guvern. In acest context, nu cred ca exista alternative in raport cu aceste solutii de maxima urgenta si necesitate. Compromisurile, ignoranta, indecizia si reaua credi, nta din mediul politic, economic si social au adus  Romania atit de aproape de  un colaps financiar, incit solutiile mentionate anterior au devenit strict necesare pentru evitarea disolutiei Romaniei. In nici un caz nu cred  ca “exportarea” somerilor, a tinerilor si a romilor  reprezinta o resursa care sa asigure supravietuirea celor 17 milioane de locuitori efectivi ai Romaniei. Deasemenea, este evident ca diminuarea drastica pe termen mediu a salariilor din sectorul public, ” rostogolirea ” datoriei externe publice si private prin majorarea nesustenabila a datoriei externe si perpetuarea inadecvarii profunde a sistemului de invatamint in raport cu cerintele de pe piata muncii reprezinta disfunctii majore care vor acutiza somajul, recesiunea si vor determina, mai devreme sau mai tirziu, falimentul institutional al Romaniei. Pentru ca , asa cum spunea Jean - Marie Domenach, “fenomenele social - economice  nu pot fi puse, ca sobolanii, in cusca. Ele ne inconjoara si ne obliga din cind in cind sa facem o alegere cu atit mai dificila , cu cit a fost aminata mai mult”.

Surse de date:

• 1. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar, 7 / 2010
• 2. Institutul National de Statistica, Buletin statistic lunar , 1 / 2009 .
• 3. Institutul National de Statistica, Anuarul statistic 2008.
• 4. Banca Nationala a Romaniei, Anuarul Statistic 2008.
• 5. Gheorghe Zaman, George Georgescu, Romania”s External Debt Sustainability under Crisis Circumstances, Romanian Jornal of Economics, Institute of National Economy, volume 30(1(39)0, pages 5 - 38, 2010.
• 6. Comisia Nationala de Prognoza, Prognoza in profil territorial, 2009.
• 7. Liviu Voinea, Sfirsitul economiei iluziei : criza si anticriza : o abordare heterodoxa, Publica, Bucuresti, 2009.
• 8. Nicolae Țăran, Silviu Cerna, Florin Cătinean, Opinii despre tranzitia spre economia de piata in Romania, Editura de Vest, Timisoara, 1992.

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Dr.Ec.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

Timisoara, 25 august, 2010.

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor

Prof.Mircea Cosea

Nu stiu cum face istoria asta cã, oricum ne sucim si ne învârtim, România noastrã tot Dacia rãmâne.

Cu secole în urmã, Împãratul Traian a conceput o strategie de scoatere a imperiului din ceea ce azi am numi „crizã de lichiditãti”, prin jecmãnirea aurului dacic. Asa, pax romana a creat Dacia Felix.

Mai recent, multinationalele au conceput o strategie de crestere a beneficiilor si de rezolvare a problemei competitiei în conditiile globalizãrii prin delocalizarea unor ramuri industriale în þãrile sãrace. Asa s-a creat Dacia Logan. Si iatã cum, Daciei devenitã o Românie putin si prost cunoscutã de imperiile moderne, codasa Europei si ciuca criticilor comunitare, i s-a atribuit rolul salvamarului pe timp de furtunã. Din pãcate, avem toate sansele sã jucãm acest rol si în conditiile actualei crize.

Suntem „cãlduros si prieteneste” sfãtuiti de cãtre analistii occidentali sã sporim consumul pentru a iesi din crizã.

Nu este nimic nou.

Toate manualele de economie au în vedere o astfel de solutie, numai cã, în cazul de fatã, trebuie sã nu uitãm cã în România Daciei Logan orice crestere a consumului înseamnã si o crestere a importurilor. Nu trebuie sã uitãm cã, desi multimea de supermarketuri ne dã senzatia cã am trãi într-o

Dacia Felix, în realitate apropape 70% din bunurile de consum alimentare si nealimentare sunt din import. Nu este clar cã dacã Dacia consumã acum mai mult, avantajele le vor avea tot cei mari si puternici? Nu economiile lor vor avea comenzi si îsi vor proteja locurile de muncã?

Mãcar de data aceasta sã nu mai fim daci si sã ne luãm în serios statutul de români. Desigur, nu vom putea evita interdependentele unor piete integrate, dar nici sã nu ne lãsãm coplesiti de acestea. Efortul iesirii din crizã ar trebui orientat cu predilectie spre sporirea acumulãrii interne si spre investitii care sã realizeze din ce în ce mai mult o apropiere a consumului intern de oferta productiei nationale.

9 decembrie 2008, Mircea Cosea