Prof.Univ.Dr.Cristian Paun

Constat că foarte mulţi oameni din România că rezonează prea puţin cu valorile capitalismului autentic şi cu virtuţiile pieţei libere. Pur şi simplu nu încearcă să vadă ce presupune un capitalism autentic, de ce ar fi el mai bun faţă de un sistem socialist şi de ce piaţa este un mecanism imperfect dar mult mai bun decât statul în a rezolva alocarea resurselor între cei implicaţi în schimburi. Oricât de multe argumente ai aduce în sprijinul pieţei, oamenii rămân cantonaţi în ideea că doar statul poate să fie garanţia şi protecţia lor pentru ticăloşiile şi nedreptăţile care se întâmplă în piaţă.

Această opoziţie pleacă, în primul rând, de la suprapunerea greşită a capitalismului autentic peste pseudo-capitalismul de tip dâmboviţean creat din nimic de foştii securişti şi nomenclaturişti. Este un “capitalism” al privatizărilor dubioase (cu dedicaţie către un grup de interese devenit peste noapte “strategic”). Este un “capitalism” cu pieţe insuficient de liberalizate (vedem cu câtă greutate se face liberalizarea pieţei energiei, pieţei giga-caloriei, pieţei muncii). Este un “capitalism” al sindicaliştilor care continuă să aibă privilegii impresionante (inclusiv posibilitatea de a cumpăra pe nimic active ale statului). Este un “capitalism” în care politicile monetare (tipărirea de bani, favoruri acordate băncilor comerciale, manipularea cursului de schimb, manipularea dobânzilor) salvează şi acoperă o ineficienţă şi o lipsă de competitivitate tot mai greu de finanţat şi susţinut. Este un “capitalism” al impozitelor mari, al deficitelor mari, al datoriei publice mari. Un “capitalism” de stat în care proiectele pe care le dezvoltă statul cu sau fără finanţare europeană denaturează mecanismele de piaţă. Este un “capitalism” în care nu are sens să te gândeşti să îţi deschizi o afacere dacă nu cunoşti pe cineva, nu ai pe cineva conectat politic care să direcţioneze către tine un privilegiu dat de stat. Este un “capitalism” care pune mai presus interesul politic decât cel economic. Este un “capitalism” în care doar statul poate avea monopol pe unele servicii (sănătatea e cel mai actual exemplu) considerate “de interes naţional”. Un “capitalism” complet întors cu spatele la piaţa de capital şi la economisiri. Exact acest mod greşit de a construi, dezvolta capitalismul şi piaţa în România face ca el să fie plin de imperfecţiuni şi să genereze mult prea puţină bunăstare. Periculos de puţină bunăstare încât să pună în pericol însăşi ideea de libertate şi de piaţă pentru generaţii bune de acum înainte.

În al doilea rând, capitalismul şi piaţa regăseşte în România opozanţi puternici datorită faptului că avem deja o istorie îndelungată de prosperitate prin furt şi agresiune. Socialistul nu înţelege în mod sistematic cum ai putea obţine prosperitate altfel decât menţinerea în viaţă a unor structuri controlate politic, a unor companii de stat din care apoi să extragi rente politice imense. El va veni întotdeauna cu sloganuri şi va arăta cu degetul spre imperfecţiunile naturale ale pieţei uitând complet să ne spună de ce ar fi statul mai virtuos în descoperirea şi pedepsirea acestor ticăloşi (aici îmi vine exemplul cu cei din închisorile statului care pot să îşi procure droguri fără nici o problemă). Statul, ca orice structură, e format din oameni care prin mecanisme politice devin reprezentanţii noştri. Pentru că funcţionarii acţionează ca intermediari între cei pe care îi taxează şi cei către care distribuie resurse (neavând nimic de a face nici cu unii nici cu alţii), aceştia îşi vor urmări întotdeauna propriul lor interes, chiar dacă acesta presupune fraternizarea cu ticăloşii din piaţă. Şi atunci, în loc să lase piaţa să îi prindă şi să îi sancţioneze rapid, îi ascund şi îi protejează de ceea ce am putea numi ”furia pieţei”.

În al treilea rând (poate cel mai periculos), problema cu opoziţia faţă de capitalism şi piaţă pleacă de la o oboseală intelectuală sau de la o miză mult mai mică pe care intelectualii români şi-au propus-o în această privinţă. Sunt foarte mulţi oameni de cultură din România care s-au mulţumit doar cu faptul că am primit mai multă libertate de exprimare (scriitorii putea să scrie orice, oamenii de teatru puteau să joace orice piesă, pictorii puteau picta orice, compozitorii putea scrie orice melodie). Am primit libertatea presei şi am primit dreptul de a avea mai multe canale pe televizor (şi aici lucrurile însă le-am primit cu un control încă destul de strict din partea unor instituţii ale statului). Am separat puterile în stat şi am creat o justiţie care aparent ar fi independentă de factorul politic (şi aici lucrurile însă mai necesită încă reforme destule). Şi cam la atât s-a oprit libertatea pentru care formatorii de opinie din România şi intelectualii care au ceva de spus şi-au dorit-o pentru ei şi pentru cei din jur. O libertate insuficientă însă. România încă este împresurată de foarte multe garduri de sârmă ghimpată pe care foarte greu le vizualizăm şi foarte greu le percepem efectele perverse. Degeaba pot citi ziarul dimineaţa în lagăr dacă eu încă sunt în lagăr la dispoziţia unei clase politice care poate oricând să decidă din vârful unui pix viitorul meu.

Necunoaşterea principiilor şi argumentelor economice care stau la baza libertăţii individuale ne menţine într-o stare de letargie continuă. Lupta intelectualilor din România a încetat în mod greşit odată cu câştigarea dreptului la libera exprimare. România are nevoie de şi mai multă libertate dar de data aceasta una economică şi una serioasă. Asumată de elita intelectuală şi explicată cu argumentele care contează. În caz contrar, vom ajunge cu mare rapiditate la un nou socialism luminos iar toate eforturile de până acum au fost în van. Să sperăm că vom apuca măcar să emigrăm înainte ca o nouă cortină de fier să cadă peste noi.

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

29.01.2012, preluat de zonaeconomica.ro,

prin amabilitatea : Prof.Univ.Dr.Cristian Paun / cristianpaun.finantare.ro

Toate drepturile apartin © Kapital SRL, 2003-2011 | cristianpaun.finantare.ro

Unde sint banii nostrii ? “where’s our money?” …………  “i dont know”.

“We want our money back ! “ zice Michael Moore tinind in miini un sac si fluturindu-l la intrarea in cladirea luxoasa a unei corporatii.

Aceastea sint citeva dintre uluitoarele replici din documentarul lui Michael Moore “Capitalism: A Love Story”

Documentarul lui Michael Moore, lansat in USA, in 23 Septembrie 2009 arunca o privire asupra crizei economice mondiale, a cauzelor ei si a imenselor sume de bani ajunse din buzunarele mici ale contribuabililor in cele mari si nesatioase ale institutiilor financiare private. Este vorba de “cel mai mare jaf din istoria tarii”,  prezentat in acest documentar in care personajul negativ este reprezentat de bancile mari si fondurile de investitii, care folosesc capitalul investitorilor pentru a-i favoriza pe cei de pe Wall Street, acei “putini si privilegiati”, in detrimentul americanilor simpli, de pe “Main Street” - strada principala a oamenilor de rand. “Capitalism: A Love Story” arunca o privire asupra relatiei dintre banci, politicieni si Departamentul Trezoreriei din SUA si incurajarea americanilor de rand care s-au imprumutat dincolo de capacitatea lor de plata, pentru a achizitiona locuinte si bunuri, si au creat premisele crizei financiare care a dus la somaj si la pierderea acestor locuinte si bunuri.

Cast: Michael Moore
Director: Michael Moore
Writer: Michael Moore
Studio: Overture Films

www.mirceacosea.com

   Criza internaţională s-a dovedit a fi nu numai oportunitatea declanşării unei ofensive politice, intens mediatizate, prin care preşedinţi şi prim miniştri au prilejul să-şi demonstreze în faţa cetăţenilor calitatea de salvatori providenţiali ai planetei, dar şi o extrem de bine venită ocazie pentru mediul ştiinţific de a-şi etala talentele intelectuale.

    În nici mai mult de 24 de ore de la aprobarea programului administraţiei americane de injectare în economie a uriaşei sume de 700 miliarde dolari, de la Washington la Tokio, via Bucureşti, a fost lansată ideea decăderii, dacă nu chiar a dispariţiei, capitalismului. S-a lansat chiar ideea iminentei treceri de la capitalism la socialism, odată ce această criză a determinat o intervenţie atât de brutală şi hotărâtă a statului în economie încât se putea considera a fi o adevărată naţionalizare tipică epocii dictaturii proletariatului.

    Cred că nu este adevărat, chiar dacă modelul capitalist pe care l-am cunoscut până mai ieri şi pe care ne străduiam şi noi să-l construim cât mai fidel standardelor occidentale, a primit o grea lovitură prin declanşarea crizei. Este adevărat că s-a dovedit vulnerabil şi incapabil să-şi rezolve problemele prin propriile instrumente şi instituţii, dar criza nu l-a transformat în socialism ci, după părerea mea, încearcă să-l readucă la ceea ce cu adevărat reprezintă capitalismul, adică un model de dezvoltare bazat pe atributele pieţei concurenţionale, pe valorificarea creaţiei materiale şi a calităţilor antreprenoriale.

    Criza reprezintă tocmai expresia renunţării, în ultimii ani, la elementele de esenţă ale adevăratului capitalism, ajungându-se în situaţia periculoasă si srăină capitalismului în care interesele politice au marginalizat raţionamentele eonomice…

     Nu poate  fi negat faptul că interesele geopolitice americane au surclasat pincipiile şi normele funcţionării corecte a pieţelor de capital, că speculaţia bursieră s-a considerat mai eficientă decât producţia materială, că globalizarea pieţelor financiare a deteriorat principiile de prudenţialitate ale pieţelor naţionale, că apetitul pentru beneficiu cât mai înalt al multinaţionalelor a forţat comportamentul consumatorist, transformând creditul într-un „modus vivendi” al fiecărui cetăţean.

 Sunt convins că această criză poate fi transformată dintr-un factor de distrugere a capitalismului într-unul de revigorare a lui. Să sperăm că de la Washington la Tokio, via Bucureşti, va exista inteligenţa şi voinţa unui astfel de demers.

19 octombrie 2008, autor : Prof.Univ.Dr.Mircea Cosea 

Preluat de Zonaeconomica.ro,

prin amabilitatea Domnului Prof.Univ.Dr.Mircea Cosea

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor

© Copyright 2010 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved