Prof.Univ.Dr.Cristian Paun

Constat că foarte mulţi oameni din România că rezonează prea puţin cu valorile capitalismului autentic şi cu virtuţiile pieţei libere. Pur şi simplu nu încearcă să vadă ce presupune un capitalism autentic, de ce ar fi el mai bun faţă de un sistem socialist şi de ce piaţa este un mecanism imperfect dar mult mai bun decât statul în a rezolva alocarea resurselor între cei implicaţi în schimburi. Oricât de multe argumente ai aduce în sprijinul pieţei, oamenii rămân cantonaţi în ideea că doar statul poate să fie garanţia şi protecţia lor pentru ticăloşiile şi nedreptăţile care se întâmplă în piaţă.

Această opoziţie pleacă, în primul rând, de la suprapunerea greşită a capitalismului autentic peste pseudo-capitalismul de tip dâmboviţean creat din nimic de foştii securişti şi nomenclaturişti. Este un “capitalism” al privatizărilor dubioase (cu dedicaţie către un grup de interese devenit peste noapte “strategic”). Este un “capitalism” cu pieţe insuficient de liberalizate (vedem cu câtă greutate se face liberalizarea pieţei energiei, pieţei giga-caloriei, pieţei muncii). Este un “capitalism” al sindicaliştilor care continuă să aibă privilegii impresionante (inclusiv posibilitatea de a cumpăra pe nimic active ale statului). Este un “capitalism” în care politicile monetare (tipărirea de bani, favoruri acordate băncilor comerciale, manipularea cursului de schimb, manipularea dobânzilor) salvează şi acoperă o ineficienţă şi o lipsă de competitivitate tot mai greu de finanţat şi susţinut. Este un “capitalism” al impozitelor mari, al deficitelor mari, al datoriei publice mari. Un “capitalism” de stat în care proiectele pe care le dezvoltă statul cu sau fără finanţare europeană denaturează mecanismele de piaţă. Este un “capitalism” în care nu are sens să te gândeşti să îţi deschizi o afacere dacă nu cunoşti pe cineva, nu ai pe cineva conectat politic care să direcţioneze către tine un privilegiu dat de stat. Este un “capitalism” care pune mai presus interesul politic decât cel economic. Este un “capitalism” în care doar statul poate avea monopol pe unele servicii (sănătatea e cel mai actual exemplu) considerate “de interes naţional”. Un “capitalism” complet întors cu spatele la piaţa de capital şi la economisiri. Exact acest mod greşit de a construi, dezvolta capitalismul şi piaţa în România face ca el să fie plin de imperfecţiuni şi să genereze mult prea puţină bunăstare. Periculos de puţină bunăstare încât să pună în pericol însăşi ideea de libertate şi de piaţă pentru generaţii bune de acum înainte.

În al doilea rând, capitalismul şi piaţa regăseşte în România opozanţi puternici datorită faptului că avem deja o istorie îndelungată de prosperitate prin furt şi agresiune. Socialistul nu înţelege în mod sistematic cum ai putea obţine prosperitate altfel decât menţinerea în viaţă a unor structuri controlate politic, a unor companii de stat din care apoi să extragi rente politice imense. El va veni întotdeauna cu sloganuri şi va arăta cu degetul spre imperfecţiunile naturale ale pieţei uitând complet să ne spună de ce ar fi statul mai virtuos în descoperirea şi pedepsirea acestor ticăloşi (aici îmi vine exemplul cu cei din închisorile statului care pot să îşi procure droguri fără nici o problemă). Statul, ca orice structură, e format din oameni care prin mecanisme politice devin reprezentanţii noştri. Pentru că funcţionarii acţionează ca intermediari între cei pe care îi taxează şi cei către care distribuie resurse (neavând nimic de a face nici cu unii nici cu alţii), aceştia îşi vor urmări întotdeauna propriul lor interes, chiar dacă acesta presupune fraternizarea cu ticăloşii din piaţă. Şi atunci, în loc să lase piaţa să îi prindă şi să îi sancţioneze rapid, îi ascund şi îi protejează de ceea ce am putea numi ”furia pieţei”.

În al treilea rând (poate cel mai periculos), problema cu opoziţia faţă de capitalism şi piaţă pleacă de la o oboseală intelectuală sau de la o miză mult mai mică pe care intelectualii români şi-au propus-o în această privinţă. Sunt foarte mulţi oameni de cultură din România care s-au mulţumit doar cu faptul că am primit mai multă libertate de exprimare (scriitorii putea să scrie orice, oamenii de teatru puteau să joace orice piesă, pictorii puteau picta orice, compozitorii putea scrie orice melodie). Am primit libertatea presei şi am primit dreptul de a avea mai multe canale pe televizor (şi aici lucrurile însă le-am primit cu un control încă destul de strict din partea unor instituţii ale statului). Am separat puterile în stat şi am creat o justiţie care aparent ar fi independentă de factorul politic (şi aici lucrurile însă mai necesită încă reforme destule). Şi cam la atât s-a oprit libertatea pentru care formatorii de opinie din România şi intelectualii care au ceva de spus şi-au dorit-o pentru ei şi pentru cei din jur. O libertate insuficientă însă. România încă este împresurată de foarte multe garduri de sârmă ghimpată pe care foarte greu le vizualizăm şi foarte greu le percepem efectele perverse. Degeaba pot citi ziarul dimineaţa în lagăr dacă eu încă sunt în lagăr la dispoziţia unei clase politice care poate oricând să decidă din vârful unui pix viitorul meu.

Necunoaşterea principiilor şi argumentelor economice care stau la baza libertăţii individuale ne menţine într-o stare de letargie continuă. Lupta intelectualilor din România a încetat în mod greşit odată cu câştigarea dreptului la libera exprimare. România are nevoie de şi mai multă libertate dar de data aceasta una economică şi una serioasă. Asumată de elita intelectuală şi explicată cu argumentele care contează. În caz contrar, vom ajunge cu mare rapiditate la un nou socialism luminos iar toate eforturile de până acum au fost în van. Să sperăm că vom apuca măcar să emigrăm înainte ca o nouă cortină de fier să cadă peste noi.

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

29.01.2012, preluat de zonaeconomica.ro,

prin amabilitatea : Prof.Univ.Dr.Cristian Paun / cristianpaun.finantare.ro

Toate drepturile apartin © Kapital SRL, 2003-2011 | cristianpaun.finantare.ro

Pe regretatul nostru poet Ardrian Paunescu toata lumea il stia ca fiind in general un stingist/socialist numai ca mesajul din aceasta poezie este unul chiar extrem de libertarian, putem spune. Poate chiar aceasta frontiera de care se loveste intelegerea pentru poet a multora dintre noi, ne face sa-l numim/consideram : Fenomenal.

Sursa : youtube.com
20.01.2012,

Discutii despre ideile reformiste ale lui Ron Paul privind impozitul pe venit 0 %

Prof.Univ.Dr.Cristian Paun

Zilele trecute am asistat din nou la o mostră de socialism pur a unei guvernări de “dreapta” care se încăpăţânează să creadă în creşterea economică şi ieşirea din criză prin creşteri de impozite şi taxe (în condiţiile în care în toate ţările din lume care îşi doresc cu adevărat creştere economică durabilă reformele fiscale şi facilităţile fiscale sunt la ordinea zilei, eliberarea resurselor necesare făcându-se printr-o limitare drastică şi control asupra cheltuielilor statului devenite peste tot în lume nesustenabile de economiile private).

Oricât de optimişti am vrea să fim pentru anul care urmează nu avem motive prea multe în favoarea acestul lucru. Şi asta nu pentru că ar intra Europa într-o nouă criză (eu zic că nici nu a ieşit din cea veche încă) sau pentru că în China a încetinit creşterea economică periculos de mult. Ci pentru că în România se bate pasul pe loc în dulcele stil românesc la ceea ce înseamnă reformă structurală.

[...]

Reforma statului, şi în mod particular reforma fiscală, este şi va rămâne multă vreme o simplă Poveste de Crăciun colindată pe mai multe voci de către politruci lipsiţi de o minimă moralitate. Menţinerea noastră cu forţa în acest lagăr al sărăciei şi în această aparentă libertate economică deja de mult prea mulţi ani devine tot mai frustrantă pentru generaţiile care s-au pierdut şi care încă se vor mai pierde de acum înainte.

Citeste mai mult

28.12.2011, prin amabilitatea : Prof.Univ.Dr.Cristian Paun / cristianpaun.finantare.ro

Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Taran

Cu foarte putin timp in urma, agentia Associated Press a difuzat o stire senzationala: Angela Merkel si Nicolas Sarkozy au cazut de acord, la Paris, ca este necesara infiintarea de urgenta a unui guvern economic care sa supervizeze planificarea, organizarea, conducerea si controlul activitatilor fiscale si bugetare ale celor 17 tari care fac parte din zona Euro. Cu alte cuvinte, in foarte scurt timp este foarte probabil ca zona Euro sa devina un stat federal in ceea ce priveste managementul fiscalitatii, actuale natiuni din aceasta zona urmind sa devina  un fel de landuri subordonate din punct de vedere fiscal-bugetar unei autoritati fiscale supranationale. Desigur, decizia Angelei Merkel si a lui Nicolas Sarkozy este una informala. Insa, tinind cont de faptul ca pina acum deciziile germano -  franceze au devenit litera de lege chiar si atunci cind anumiti lideri sau guverne din UE au incercat sa-si exercite dreptul de veto, sunt convins ca federalizarea fiscala si nu numai a zonei Euro va deveni in citeva luni efectiva. Foarte curind, deci, New European Order !

In opinia mea,  centralizarea managementului fiscal - bugetar al zonei Euro nu reprezinta o mare surpriza, asa cum a fost, de exemplu, disparitia URSS-ului. Chiar daca aceasta decizie va fi extrem de contestata in Grecia, Irlanda , Italia sau Spania, ea va fi acceptata in cele din urma de opinia publica din zona Euro si din UE. Pentru ca fara aceasta unificare de facto a fiscalitatii, sansele de supravietuire ale zonei Euro si ale UE ar fi minime. De ce ? In primul rind, pentru ca proiectul numit moneda comuna Euro s-a dovedit a fi insuficient de fezabil, in sensul ca  Banca Centrala Europeana ( BCE ) , banca care pune in circulatie sau scoate din circulatie aceasta moneda, nu are dreptul legal de a fi un creditor de ultima instanta al guvernelor din zona sa de competenta. Cu alte cuvinte, faptul ca in zona Euro nu a existat pina acum o autoritate fiscala care sa aiba dreptul de a solicita BCE emiterea de moneda versus eurobonduri a reprezentat un imens handicap al monedei unice europene. Spre exemplu, daca acum citeva luni ar fi existat la Bruxelles o autoritate fiscala dupa chipul si asemanarea celor de la Londra sau Washington, aceasta autoritate ar fi solicitat BCE sa emita citeva zeci de miliarde de euro in schimbul unor eurobonduri, iar acesti bani ar fi fost acordati guvernului grec pentru a nu intra in incapacitate de plata. Ulterior, pentru a preveni inflatia, BCE ar fi putut vinde cu usurinta aceste bonduri rusilor sau chinezilor si in acest mod datoria guvernului grec ar fi fost finantata de creditori externi, iar emisiunea BCE ar fi fost sterilizata fara nici un fel de probleme. Nimic mai simplu, nu ? Nu procedeaza in acelasi mod Londra si Washingtonul ? Spre deosebire , insa , de Banca Angliei si de FED, BCE a fost proiectata pentru o structura statala de tip asociativ, o structura in care deciziile de interes comun se adopta prin regula consensului. De aceea , solutionarea unei probleme atit de insinifiante din punct de vedere strict tehic, asa cum a fost colapsul financiar al Greciei, a creat atitea batai de cap liderilor de la Bruxelles. Ca sa nu mai vorbim de imensa frustrare a grecilor si de nenumaratele profetii despre iminenta disparitie a zonei Euro si a UE. Cu toate acestea, autoritatile UE au solutionat in timp real o criza care putea deveni extrem de periculoasa. Astfel, saptamina trecuta BCE a facut o miscare surprinzatoare: a cumparat toate bondurile scadente ale guvernului italian si ale celui spaniol. Imediat, turbulentele de pe pietele financiare europene s-au atenuat. De ce ? Pentru ca prin avalizarea de catre BCE bondurile italiene si spaniole au devenit eurobonduri, iar din acel moment moneda unica europeana a devenit o valuta globala, la fel ca si dolarul . Spre deosebire insa de dolar sau de lira sterlina, utilizata din ce in ce mai  rar ca rezerva valutara, moneda unica europeana este in noile conditii cu mult mai fezabila. Din acest motiv important, moneda europeana va deveni pe termen scurt extrem de atractiva si va substitui dolarul in rezervele valutare ale noilor puteri financiare globale: China si Rusia. Datele prezentate in continuare reflecta foarte clar faptul ca moneda unica europeana este net superioara dolarului .

% din PIB (2010)

Intr-adevar, datele din tabelul precedent indica o neta superioritate a zonei Euro in comparatie cu performantele macroeconomice ale SUA si ale Marii Britanii. Astfel, in zona Euro se economiseste de aproape doua ori mai mult si se consuma cu  17% mai putin  decit in Marea Britanie si SUA. Ori fara economisire nu pot fi finantate investitii si nu pot fi create noi locuri de munca. Datorita unei motivatii cu totul exagerate pentru consum si importuri si a unui total dezinteres pentru economisire si investitii, economiile SUA si ale Marii Britanii se afla acum intr-o faza de colaps investitional , de unde si imensul risc de insolventa.

In sfirsit, pentru cei care mai au prejudecati de tip neoconservator, datele anterioare sunt socante. Intr-adevar, cu rate ale fiscalitatii de 17,5%  si de 20,3%  economiile Indiei si ale Chinei sunt cu mult mai dezetatizate, mai libere, compartativ cu economiile SUA si ale Marii Britanii, unde ratele fiscalitatii sunt cu mult mai mari: 30,5 %, respectiv 36,4%. Cum poate fi explicat faptul ca in China, unde sistemul politic este de tip marxist, exista un sector privat al economiei de aproape 80%, iar in SUA, unde libertatea politica este foarte mare,  sectorul privat al aconomiei este mai mic de 70% ? Nu in ultimul rind, datele anterioare indica foarte clar ca sintagma economii  emergente utilizata in cazul Chinei, Indiei si Rusiei reprezinta o contradictie in termeni, deoarece dezvoltarea exploziva a acestor economii nu a fost determinata de investitiile straine din Occident, ci de motivatia pentru economisire, pentru investitii, pentru competivitate si pentru moderarea consumului. Din acest punct de vedere, a denumi drept economii emergenta economiile unor tari ca si China, unde se economiseste 53,9%  si se consuma doar 43% din PIB,  sau Rusia, unde exporturile nete ( exporturi - importuri ) reprezinta 11.5% din PIB , reprezinta o grava si inadmisibila eroare.

Surse de date:

• 1. UN, International Trade Statistics Yerbook, 2011.
• 2. IMF, World Economic Outlook Database, 2011.

17.08.2011, Timisoara, Conf.Dr.Ing.Nicolae Taran

Pietele nu mai cred in capacitatea politicienilor de a rezolva problemele.

Sursa foto : cnbc.com

Vineri seara Standard & Poors a scazut ratingul Americii. Pentru prima oara in istorie Statele Unite si-au pierdut ratingul tradițional AAA+ iar noul rating este AA+.
Agenția Standard & Poors si-a justificat decizia spunând ca înțelegerea de la Casa Alba, prin care urmează sa se taie 2,1 trilioane de dolari din cheltuielile statului, nu merge suficient de departe.

Sursa : marketwatch.com

În timpul discursului plin de încurajări al lui Obama, NASDAQ a trecut de la scăderea de minus - 4% pe care o avea înainte de discurs la una de minus -6,19%, în timp ce S&P 500 și-a adâncit scăderea la -5,83%.

Sursa : capital.ro

In Europa, Președintele Băncii Centrale Europene spune :
“Suntem intr-o perioada de mare incertitudine, nu numai in zona euro, ci la nivel global”.

Piata noastra a fost pur si simplu spulberata de unda de soc.

Sursa foto : sfin.ro

Bursa locală a înregistrat luni cea mai mare scădere din Europa, iar companiile listate au pierdut 1 mld. euro din valoare într-o zi. Bursa de Valori Bucureşti (BVB) s-a prăbuşit luni 8 august cu 7,41%, cel mai puternic declin din ultimele 15 luni. Unele acţiuni au scăzut cu peste 10%, sub presiunea corecţiilor severe de pe pieţele europene.[...]Bursa de la Bucureşti a atins minimul din mai 2010. OMV Petrom (simbol bursier SNP), cea mai mare companie din România, a pierdut 7,83% din valoare pe Bursă, în timp ce acţiunile Băncii Transilvania (TLV), cea mai mare bancă cu capital românesc, s-au depreciat sever cu 12%.

Amplitudinea corecţiilor a fost generată de faptul că bursa de la Bucureşti este o piaţă periferică, dominată de speculatori şi caracterizată prin lichiditate scăzută.

Sursa : zf.ro

>

CNN, Richard Quest

08.08.2011, zonaeconomica.ro

Conf.Univ.Dr.Ing.Nicolae Taran

Fara indoiala, exista in aceste zile foarte multa incertitudine si ingrijorare in legatura cu un posibil  colaps  monetar, financiar si economic al Zonei Euro si al SUA. Foarte multi lideri de opinie au mediatizat  in ultimile saptamini tot felul de ipoteze si de scenarii referitoare la aceasta dramatica  eventualitate. In acest context deprimant, intentionez sa reiterez un punct de vedere  pe care l-am comunicat opiniei publice  acum trei ani , un punct de vedere foarte diferit de nenumarate alte puncte de vedere de aceeasi natura. Dar in ce consta punctual meu de vedere? Acum trei ani, deci,  intr-un succint text intitulat  Ce se intimpla cu economia americana ? , text publicat in presa de mare tiraj, am formulat urmatorul punct de vedere: criza sistemului financiar global care a inceput in SUA in cel de al doilea semestru al anului 2008 nu a fost determinata in mod decisiv  de lacomia bancherilor si de reglementarea insuficienta si inadecvata a pietelor si a instrumentelor financiare, asa cum sustineau si sustin majoritatea politicienilor , a liderilor de opinie si chiar a expertilor. Inainte de orice,  criza financiara si economica  globala care s-a declansat acum trei ani reprezinta  o consecinta inevitabila a colapsului  din ultimul deceniu al competitivitatii in majoritatea tarilor din asa numitul grup G7 ( SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie si Italia ). Acesta implozie a competitivitatii economice in  SUA, Marea Britanie, Franta, Italia, Canada si Japonia, precum si cresterea fara precedent a competivitatii Chinei, Rusiei si Braziliei  reprezinta principalele cauze ale actualelor disfunctii si dezechilibre din economia globala. Acest punct de vedere, extrem de singular in momentul publicarii textului meu si din pacate si acum , se baza pe urmatorul argument: indiferent de context, competitivitatea la nivel macroeconomic presupune pe termen lung exporturi nete ( exporturi  - importuri ) pozitive. In mod evident, daca  pe termen lung o tara nu reuseste sa exporte mai mult decit importa, acea tara se va confrunta la un moment dat cu  o acuta penurie de resurse valutare si financiare. In opinia mea, aceasta ecuatie macroeconomica reprezinta un instrument analitic exceptional de important in ceea ce priveste evaluarea competivitatii si a fezabilitatii financiare a natiunilor. Spre exemplu, daca pe termen lung importurile nete ale unei tari sunt pozitive, atunci este evident ca acea tara va beneficia de  excedente valutare direct proportionale cu  excedentele sale comerciale. In caz contrar, deficitele comerciale vor determina , mai devreme sau mai tirziu, colaps si insolventa valutara si financiara  la nivel macroeconomic. Aceasta relatie de tip cauzal  intre venituri si cheltuieli este binecunoscuta si la nivel microeconomic. Astfel, daca pe termen lung veniturile operationale ale unei companii sunt in mod semnificativ mai mari decit cheltuielile aferente, atunci acea companie este fezabila din punct de vedere financiar. In caz contrar, companiile sunt afectate pe termen scurt de insuficienta  lichiditatilor si pe termen lung de riscul de insolventa sau de faliment.  


Din pacate, relatia de tip cauzal dintre excedentele comerciale si fezabilitatea financiara  nu mai reprezinta de ceva timp un criteriu primordial si universal de clasificare a competivitatii si a fezabilitatii financiare a natiunilor. Mai nou, majoritatea expertilor si asa numitele agentii de rating au substituit aceasta corelatie esentiala prin standarde sofisticate, dar in mare masura inadecvate, de evaluare a fezabilitatii financiare a asa numitelor tari cu economie dezvoltata , pe de o parte, respectiv a tarilor cu economii emergente sau in curs de dezvoltare, pe de alta parte. Din acest motiv, asistam acum la un spectacol cu adevarat grotesc: nenumarati asa zisi experti din agentiile de rating acreditate de Wall Street implora Congresul SUA sa aprobe majorarea   plafonului  de creditare  a executivului de catre FED, deoarece in caz contrar Casa Alba va intra efectiv in faliment si in aceasta situatie ratingul AAA  acordat guvernului SUA de catre aceste agentii, rating care indica o capacitate maxima de rambursare a datoriilor, se va dovedi cea mai mare eroare sau mai degraba dezinformare din istoria  SUA si nu numai !  

In acest context, se poate formula urmatoarea intrebare: puteau fi oare anticipate iminenta insolventa a   statului american si criza monedei unice europene?  In opinia mea, implozia  balantelor comerciale americane, britanice, franceze, italiene, japoneze si canadiene, cresterea apectaculoasa a excedentelor comerciale in China, Rusia si Brazilia, precum si a exporturilor Indiei indicau inca din 2008 o certa implozie financiara si economica in SUA si in G7, respectiv o crestere fara precedent a puterii financiare a Chinei,  Rusiei si  Braziliei.   Datele din urmatorul tabel valideaza suficient de convingator, cred ,  opinia anterioara, o opinie  contestata cu vehementa de suporterii SUA si ai Occidentului.   

-miliarde dolari -

 
Intr-adevar, datele anterioare indica o implozie fara precedent a competitivitatii SUA, Marii Btitanii, Frantei si Italiei, un declin accentuat al competitivitatii Japoniei si Canadei, precum si faptul, cu totul inedit, ca cele mai competitive natiuni ale ultimului deceniu au fost Germania, China si Rusia. In acest context, cred ca trebuie subliniata in special performanta Germaniei care a devenit liderul mondial al competitivitatii mai ales datorita exceptionalei calitati a celor 7,6 milioane de ingineri, tehnicieni si muncitori din redutabila industrie germana.

In ceea ce priveste dinamica  din ultimul deceniu a competivitatii tarilor din  Zona Euro si din Uniunea Europeana, aceasta indica, din pacate, stagnare si regres in marea majoritate a acestor tari. Analizind datele din urmatorul tabel,rezulta ca doar cinci tari din Zona Euro ( Germania, Olanda, Irlanda , Belgia si Finlanda ) au inregistrat excedente comerciale sistematice in ultimii noua ani, celelalte tari din aceasta zona ( Austria, Cipru, Franta, Grecia, Italia, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia si Spania ) nefiind nici pe departe capabile de o asemenea performanta. In al doilea rind, datele din urmatorul tabel  indica cu certitudine ca Irlanda a reusit sa devina in ultimul deceniu una din cele mai competitive tari din Zona Euro. Intr-un clasament al tarilor din Zona Euro realizat in functie de valoarea excedentelor comerciale din ultimii trei ani, Irlanda ocupa un remaecabil loc doi, imediat dupa liderul mondial Germania ! Drept urmare, este evident faptul ca cei care s-au grabit  acum citeva saptamini sa prognozeze iminenta  insolventa a Irlandei nu au tinut cont  de toate datele problemei. Pentru ca un stat care realizaeaza in 2010 un produs intern brut de 204,2 miliarde de dolari, iar in perioada 2008 - 2010  un excedent comercial  de 156,128 miliarde de dolari se afla foarte departe de insolventa, ca sa zic asa. In Irlanda, la fel ca si in Islanda, nu statul este afectat de pericolul insolventei, ci capitalurile speculative de tip off shore care au invadat tara in ultimii ani. Ceea ce este cu totul si cu totul altceva, la fel ca si in cazul anecdotelor de tip Radio Erevan!

-miliarde dolari-

Pe de alta parte, datele anterioare reflecta o grava disfunctie: tarile din UE care nu fac parte din Zona Euro sunt tari care au un nivel de competivitate foarte scazut comparativ cu Zonei Euro in ansamblu. Intr-adevar, din cele 11 tari member ale UE care nu fac parte din Zona Euro, doar Danemarca, Suedia si Cehia au inregistrat in ultimii noua ani exporturi nete pozitive. Incepind cu 2008, din  acest grup de elita al Zonei Non -Euro  face parte si Ungaria, care in ultimii trei ani a realizat exporturi nete de aproape 15 miliarde dolari. Dar care este situatia in celelalte tari din Zona Non - Euro ?  Situatia este urmatoarea: in ultimii noua ani  deficitul commercial al Marii Britanii a fost de 1 117,314 miliarde dolari, al Poloniei  -  de 157,476 miliarde dolari; al Romaniei  -  de 140,191 miliarde dolari; al Tarilor Baltice  -  de  92,239  si al Bulgariei  -  de  62,692 miliarde dolari.  Aceste comtraperformante indica riscuri majore in ceea ce priveste includerea tarilor mentionate in Zona Euro.  

 Dupa parerea mea, situatiile analitice prezentate anterior  reflecta un fapt inedit dar previzibil: procesul de globalizare economica din ultimul deceniu si competitia acerba pentru rezultate si pentru resurse specifica acestui proces a determinat o  bulversare a clasamentului celor mai importanti competitori : SUA, Japonia si Marea Britanie, pe de o parte, respectiv Germania, China si Rusia , pe de alta parte.  Datele prezentate in continuare  refecta si mai concludent aceasta bulversare.

 

Intr-adevar, datele precedente indica foarte clar exceptionalele progrese economice din ultimul deceniu ale Chinei , Germaniei si Rusiei , atit in ceea ce priveste cresterea economica , dar mai ales in ceea ce priveste indatorarea  externa aferenta acestei cresteri. Pe de alta parte, datele precedente reflecta cresterea asimtotica a  indatorarii externe  in cazul Japoniei , SUA si Marii Britanii, crestere extrem de riscanta si de ineficienta in raport cu cresterea lenta a produsului intern brut. Cu alte cuvinte, cresterea spectaculoasa a competivitatii exporturilor in Germania, China si Rusia a determinat , in doar un deceniu, o spectaculoasa rocada in clasamentul celor mai importanti competitori la nivel global. Drept urmare, China, Germania si Rusia au reusit sa devanseze SUA, Japonia si Marea Britanie, atit in privinta cresterii economice, dar si in privinta competivitatii exporturilor si a fezabilitatii financiare.

Ce concluzii suplimentare ar putea fi formulate pe baza situatiilor analitice prezentate anterior ? In primul rind,cred ca  trebuie subliniat faptul ca insolventa Greciei si a SUA reprezinta efecte determinate de aceeasi cauza: cresterea nesustenabila a imprturilor si a datoriei publice. Si cum poate fi solutionata o asemenea problema ? Intr-o asemenea situatie, este nevoie mai intii de o crestere semnificativa si pe termen lung a competitivitatii companiilor grecesti si americane , atit pe pietele interne , cit si externe. Nici mai mult, dar nici mai putin ! Apoi, pe masura ce se diminueaza deficitele comerciale, trebuie reduse deficitele guvernamentale prin restructurarea serviciilor publice si amputarea costurilor inutile. Ar mai fi de adaugat ca inversarea etapelor acestui proces de resuscitare a competivitatii interne si externe reprezinta o foarte mare greseala, pentru ca , in acest caz, amputarile bugetare genereaza  in mod instantaneu recesiune si blocheaza relansarea productiei interne si a exporturilor. Ceea ce , din pacate, s-a intimplat deja in Romania si in Grecia. Desigur, este cu mult mai simplu sa amputezi cheltuieli, decit sa stimulezi prin politici publice relansarea competitivitatii interne si externe a secorului privat al economiei. Din acest motiv, atit la Bucuresti,  cit si la Atena procesul de resuscitare a solvabilitatii valutare a inceput prost. Ori , se stie, ceea ce incepe prost  se termina si mai prost ! Pentru ca daca un guvern are de rambursat credite externe, atunci acel guvern trebuie sa incerce sa stimuleze prin politici publice atit substituirea importurilor prin productie interna, cit si redresarea exporturilor. Pentru ca doar asa poate fi evitata insolventa valutara. Cum altfel pot fi obtinute resursele valutare pentru finantarea creditelor externe ?  Ce este atit de greu de inteles ? Este foarte clar ca eludarea corelatiei dintre valoarea exporturilor nete  si gradul de solvabilitate valtara implica efecte tragice pe termen lung. Din pacate, de aproape trei ani, nici Traian Basescu, nici Emil Boc si nici macar liderii Opozitiei  nu au inteles ca statul roman nu-si poate rambursa datoria externa din resursele FMI, ale UE sau ale Bancii Mondiale. Pentru a rambursa o datorie externa de aproape 60 de miliarde de dolari, statul roman trebuie sa stimuleze companiile din Romania sa obtina acesti bani din exporturi. Ori , daca nu exista o alta solutie , de ce nici Puterea si nici Opozitia nu fac absolut nimic in acest sens ? Repet, nu i-am auzit niciodata vorbind despre asa ceva, nici  pe seful statului, nici pe seful executivului si nici pe liderii Opozitiei . Dar nu numai la noi se intimpla asa ceva. Din cite inteleg, recentele negocieri privind identificarea unor solutii de evitare a insolventei statului american dintre presedintele Obama si liderii republicani din Congres sunt la fel de lipsite de eficacitate ca si cele de la Bucuresti. Este evident ca nici presedintele Obama si nici preopinentii sai republicani, la fel ca si predecesorii lor, nu au inteles ca insolventa  statului american nu pote fi aminata la nesfirsit prin simpla tiparire  de dolari. Statul american, la fel ca si statul grec sau roman, isi va putea plati datoriile externe doar daca va stimula exporturile in UE,  in China, in Germania , in Rusia si in toate celelalte piete externe in care exista cerere nesatisfacuta. Desigur, acest moment al adevarului reprezinta o mare incercare pentru poporul american. Ideea ca tara lor ar putea intra in faliment  reprezinta un adevarat cosmar pentru majoritatea americanilor. Dar toate astea nu prea mai conteaza. Pina la urma  americanii vor trebui sa inteleaga ca bancherii  sunt oameni cu inima de piatra, ca sa parafrazez un pitoresc personaj al lui Mario Vargas Llosa. Si ca cel mai intelept lucru este sa nu ai de a face cu asemenea oameni. Iar cind  americanii vor intelege asta, nu vor mai lua in tragic nici falimentele , nici prabusirea visului american si nici faptul ca peste patru ani China va deveni cea mai mare putere economica a lumii…

In sfirsit, datele prezentate anterior indica cu claritate ca Zona Euro este in ansamblul sau o zona monetara in care exporturile nete au fost tot timpul pozitive in ultimul deceniu, datorita mai ales exceptionalei competitivitati a exporturilor germane.Din aceasta cauza, moneda euro nu s-a depreciate in raport cu nici o alta moneda. Dimpotriva, datorita acestui aflux valutar continuu, moneda euro este in prezent supracotata pe pietele valutare , ca si francul elvetian. Rezulta , deci, ca exportatorii din Zona Euro sunt dezavantajati in mod sistematic de aceast curs de schimb nejustificat de mare al monedei euro. Desi pina acum moneda euro s-a dovedit extrem de stabila, aceasta stabilitate implica, deci, exporturi nete pozitive pe termen lung. Din acest motiv , este evident ca includerea in Zona Euro a unei tari ca Marea Britanie ar volatiliza foarte rapid actuala stabilitate monetara din acesta zona datorita uriaselor deficite comerciale britanice. Deasemenea, trebuie subliniat faptul ca supraindatorarea externa a guvernului grec si insolventa generata de aceasta strategie financiara imprudenta nu reprezinta probleme ale monedei euro sau ale Zonei Euro, ci pur si simplu probleme ale Greciei. Pe care grecii trebuie sa si le resolve, la fel ca si americanii, portughezii , romanii sau maghiarii, prin majorarea exporturilor si reducerea importurilor. Deocamdata , multi greci spera ca Germania va finanta in mod nerambursabil o parte din datoria statului lor. Nu au beneficiat oare polonezii si maghiarii de o asemenea clementa in 1990 ? Dar acele vremuri fericite au trecut demult. Iar in vremurile de acum, asa cum spune prietenul meu Buju Ternovici,  nu are nici un rost sa ceri pomana de la nemti si organizare de la romani !

28.07.2011, pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Univ.Dr.ing.Nicolae Taran                                                                                            

Surse de date:

• 1. UN, International Trade Statistics Yerbook, 2010.
• 2. IMF, World Economic Outlook Database. 

Anul trecut libertarienii au declarat ziua de 28 mai ca zi a libertatii fiscale. Ziua libertatii fiscale se poarta in vest si de obicei ea marcheaza sfirsitul unei perioade (medii) dintr-un an, care este le este necesara cetatenilor unui stat sa munceasca pentru taxe si impozite. Ramine de vazut care va fi ziua libertatii fiscale in 2011 pentru ca se pare ca, de la an, la an, aceasta perioada se tot mareste…
Ziua libertatii fiscale

20.04.2011, echipa zonaeconomica.ro

De mai multa vreme Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) publica rapoartele Property Rights Alliance privind Indicele International al Dreptului de Proprietate (IPRI).

Indicele International al Dreptului de Proprietate (IPRI) masoara efectul protectiei drepturilor de proprietate fizica si intelectuala asupra bunastarii economice in 125 de tari insumand 97% din Produsul Intern Brut mondial. Cea de-a patra editie a Indicelui confirma legatura pozitiva dintre respectarea drepturilor de proprietate si bunastarea economica.

Raportul este realizat de Alianta pentru Drepturile de Proprietate (Property Rights Alliance), o divizie a Fundatiei Americans for Tax Reform din Washington, DC, prin  programul de Fellowship „Hernando de Soto”, in parteneriat cu 62 de organizatii din intreaga lume. In Romania, CADI (Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala)  este partenerul PRA in proiect.

Studiul ia in considerare trei variabile care integreaza cele mai importante aspecte legate de protectia drepturilor de proprietate: credibilitatea si stabilitatea mediului juridic si politic (JP), protectia drepturilor de proprietate fizica (DPF) si protectia drepturilor de proprietate intelectuala (DPI). Fiecare tara este evaluata pe o scala de la 0 la 10, unde 10 reprezinta scorul acordat pentru cele mai bune masuri de protectie a drepturilor de proprietate. Mai multe despre componenta si metoda de calcul gasiti pe siteul sursei :   cadi.ro 

Rezultatele cercetarii evidentiaza  discrepantele economice majore dintre tarile ce acorda o protectie sporita drepturilor de proprietate si cele de la polul opus al clasamentului.

Astfel, statele din cincimea superioara a topului concentreaza un PIB mediu pe cap de locuitor de opt ori mai mare decat cel al tarilor situate pe ultimele locuri ale clasamentului ($35,6 fata de $4,4), dovedind astfel, o data in plus, daca mai era nevoie,legatura puternica dintre respectarea drepturilor de proprietate si dezvoltarea economica.

Cu un scor al IPRI de 5,4 pe o scara de la 0 la 10,  Romania se plaseaza in continuare pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeana in ceea ce priveste protectia drepturilor de proprietate, fiind urmata in clasamentul IPRI doar de Bulgaria cu IPRI 5,2.

Vezi Tabel 1; Scores by Country

Pentru comparatie, vecinii nostrii si in general tarile  din regiunea nastra au IPRI mult peste tara noastra : Ungaria 6,5;  Austria 8,2; Republica Ceha 6,2.

Insa daca vom privi la ceilalti indici din componenta IPRI,  LP (Legal and Political Environment) care masoara Independenta Justitiei si Controlul Coruptiei in mediul politic, si PPR  (Physical Property Rights) foarte importanti,  si ne vom raporta la ceea ce vedem pe plan mondial, vom realiza ca in Boswana dreptul de proprietate (PPR) e mai respectat ca in Romania. Iar la citeva tari din lumea a treia (incredibil) indicele LP (Legal and Political Environment) este semnificativ peste cel al Romaniei.

Pentru acest lucru, in opinia mea, ar trebui sa le fie rusine in special administratiilor, asa zise, “de dreapta” care au guvernat Rominia din ‘95 incoace.

14.04.2011, ec.Alin Ardelean / zonaeconomica.ro

Sursa : cadi.ro / Property Rights Alliance, 2010 report

2008 - 2011 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved

Prof.Univ.Dr.Mircea Cosea

Discrepanta, evidentiatã prin deficitul bugetar, între modelul anglosaxon si cel european este o caracteristicã a tãrilor care încã nu au reusit sã-si clarifice conceptul de model social pe care vor sã-l adopte. Este evident
faptul cã, prin structura sa, modelul social este o creatie ce serveste atingerii unui obiectiv strategic de dezvoltare nu numai în plan economic, ci si social, nu numai pe termen mediu si scurt, ci si pe termen lung, nu numai în conditii conjuncturale, ci si de normalitate. Analiza a ceea ce am putea numi modelul social românesc ne conduce la ideea unui mix ce reuneste elemente din mai multe modele. Cu unele exceptii (asistenta socialã sau alocatiile familiale care sunt finantate direct din impozite), programele sociale
românesti sunt finantate preponderent prin contributii, ceea ce, din perspectiva acoperirii cu beneficii si servicii a nevoii sociale, s-ar putea încadra într-o viziune de tip social-democratã, dar, dacã se analizeazã diferentierile în alocarea beneficiilor, precum si tendinta de a favoriza un sistem bazat pe asigurãri sociale, s-ar putea încadra într-o viziune corporatistã-europeanã.

Întârzierea unor reforme structurale, pe fundalul actualei crize, acutizeazã problema discrepantelor de sistem, ceea ce impune conceperea urgentã a unor orientãri principiale în ceea ce priveste, dacã nu adoptarea unui nou model, mãcar practicarea unor corectii în sensul reducerii deficitului bugetar.

O astfel de orientare ar trebui sã aibã în vedere unele tendinte generale, dar si unele particularitãti nationale sau ale etapei pe care o parcurgem. În primul rând, trebuie þinut seama de faptul cã accentuarea concurentei
din interiorul UE, ca urmare a liberalizãrii circulatiei factorilor de productie, creeazã presiune asupra sistemelor de protectie socialã nationale în vederea reducerii costurilor de productie.
În al doilea rând, trebuie tinut seama de faptul cã asistãm la o tendintã evidentã de crestere a nivelului de îmbãtrânire a populatiei ceea ce determinã, prin intermediul fondurilor de pensii, o presiune importantã asupra bugetelor nationale, nepermitându-le acestora sã acumuleze fonduri suplimentare, utilizabile pentru investiþii sau programe anticrizã.
În al treilea rând, trebuie þinut seama de faptul cã, se cere respectat raportul de interconditionare între potentialul social de productivitate si creare de valoare adãugatã si nivelul general de asistare a populatiei.
În al patrulea rând, trebuie tinut seama de faptul cã, în conditii de recesiune economicã, deficitele bugetelor sociale, neacoperite de rezerve anterioare, se mãresc si tind sã fie acoperite printr-o fiscalitate sporitã, ceea ce, inevitabil, duce la prelungirea stãrii de recesiune.

Raportând aceste considerente la situatia actualã a României, tarã care nu reuseste sã construiascã a structurã economicã modernã, dar care practicã programe de asistenþã socialã pentru jumãtate din populatia sa (11 milioane persoane), trebuie spus cã se impune o schimbarea radicalã de conceptie si management guvernamental, în sensul renuntãrii la un sistem bazat pe asistarea unor largi categorii ale populatiei prin redistribuirea veniturilor cu mijloace coercitive (fiscale). În consens cu tendintele europene
actuale, este necesar sã se accepte solutia pietei libere pentru problema solidaritãtii sociale, care constã în reducerea programelor sociale guvernamentale bazate pe solidaritatea coercitivã si dezvoltarea unor programe sociale ale sectorului privat, ale familiilor si comunitãtilor profesionale sau
locale ca si ale altor instituþii si organizatii civice.
S-a dovedit cã dezvoltarea si prosperitatea nu pot avea ca sursã principalã redistribuirea (fie ea si echitabilã) veniturilor între cetãteni în baza unor demagogice principii de solidaritate, ci mai degrabã, asigurarea unui
mediu concurentional corect bazat pe stimulente necesare procesului de economisire ca si crearea de conditii pentru dezvoltarea initiativei private.

15.09.2009, Prof.Univ.Dr.Mircea Cosea

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 - 2011 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved