>

Motto: When the people fear the government, there is tyranny. When the government fears the people, there is liberty. The tree of liberty must be refreshed from time to time with the blood of patriots and tyrants.
Thomas Jefferson

Mai intai, cateva “borne” recente, doar cu rol exemplicativ:
- Voci cu pretentii si cu autoritate de la noi ne spun ca “pietele gresesc” si subinteleg ca “statele” ar avea menirea sa repare.
Altii ne vorbesc despre subventionarea din bani publici a rau-platnicilor (“electorata” sau “taierea datoriilor la companiile de stat”, ilegal ajutor de stat mascat sub mimarea intentiei de privatizare), despre “taxe de solidaritate” sau incearca sa ne abureasca cum ca salariile lor provenite din veniturile in urma taxelor percepute ca monopol de stat nu ar fi bani publici.

- Recent, iata ca Bundesbank sugereaza lumii o “taxa pe averea propriilor cetateni”, perceputa “o singura data”, pentru a acoperi datoriile suverane.
FMI-ul ia, de asemenea, in discutie o astfel de varianta de furt cu acoperire legala, o nationalizare partiala in fond.

- Statul italian tocmai ce a instituit o taxa de 20% pe toate sumele care intra din alte tari in contul cetatenilor sai, urmand a fi chipurile returnata sub forma unor deduceri din impozit abia dupa ce oamenii demonstreaza ca nu e vreo spalare de bani la mijloc.
Anul trecut, Cipru a transformat in “actionari fara voie” pe toti deponentii cu sume mai mari de 100.000 Euro ai unor banci care au intrat in belele tocmai pentru ca au creditat “statul” (grec sau cipriot) si debitorii nu-si mai plateau datoriile.
Si am putea continua.

[...]

Pericolul expansiunii statului este extrem de real si multi oameni de afaceri resimt din plin acest sistem profund defectuos la nivel conceptual prin care practic se penalizeaza performanta celor care produc valoare. Li se taie elanul de a performa. Usor, usor, aceasta nu mai este preocuparea lor principala.

[...]

Atacul intensificat si pe toate fronturile pe care statele il fac sub diferite forme la adresa veniturilor si acumularilor cetatenilor este insa protejat legal, este de amploare, continuu si uneori beneficiaza si de un anumit suport social din partea celor neafectati direct, inca.

[...]

“Statul social” si-a epuizat potentialul si nu sunt primul si singurul care o spune. Este important si necesar ca oamenii sa inteleaga ca “statul” nu ajuta pe nimeni cu bani veniti din cer, nu are de unde, pentru ca el traieste din banii contribuabililor. Si ca orice interventie “in piata” strica un echilibru natural. Si ca organizatia denumita generic “stat” imprumuta in ziua de azi pana la confuzie trasaturile unui asupritor, sub o masca de aparator.

[...]

Citeste mai mult

Sursa : wall-street.ro

24.02.2014

FMI este o institutie caduca. Este o “relicva barbara” ramasa in functie si pe pozitie dupa caderea Sistemului de la Bretton-Woods, un sistem care instaura un etalon dolar – aurbazat pe fixitatea oficiala a dolarului fata de aur si pe fixitatea flexibila a tuturor celorlalte monede fata de dolar in cadrul unei benzi de variatie initial foarte ingusta (+/- 1%) care apoi a suferit ajustari succesive. Sistemul permitea cu destula usurinta deprecierea monedelor daca se invoca un dezechilibru major de balanta de plati externe (fara ca vreodata acest dezechilibru sa fie definit clar).

FMI a fost creat ca un fond comun in care tarile sa verse monedele lor (fiat evident) din care apoi fiecare extrage resurse in moneda altor tari cu destinatia speciala de a rezulva dezechilibrele de pe piata valutara cauzate de dezechilibrele din balanta comerciala (importuri mai mari decat exporturi). FMI a fost deci creat ca un fond tampon de echilibrare a balantelor de plati externe, fond alimentat cu bani fiat nu cu aur. In acest fel se evita, chipurile, deprecierea competitiva produsa in perioada interbelica a etalonului aur – devize care a si provocat Marea Criza (multe tari credeau eronat ca pot sa stimuleze exporturile lor printr-o depreciere fortata care s-a dovedit provocatoare de inflatie. Tarile participante la sistem puteau interveni masiv pe piata valutara cu ajutorul temporar al FMI mentinandu-si stabila moneda locala in raport cu monedele principalilor parteneri comerciali cu care acea tara inregistra deficite comerciale si pentru care trebuiau platite sume importante aferente importurilor efectuate. Riscul valutar era, chipurile, diminuat avand in spate FMI care iti consolida ieftin si rapid rezerva internationala ca o “veritabila” centura de siguranta (functie pe care nu a incetat nici astazi sa o execute la cererea unor tari, cum este si cazul Romaniei). [...]

Citeste mai mult

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

31.01.2014

Aud pe foarte multi din Romania cum deplang sistemul comunist.  Spun ei : pe vremea aceea primeai o casa, aveai un loc de munca si puteai supravietui. Ce conta ca nu aveai ce manca, nu puteai sa te exprimi liber, nu puteai sa iti pui in valoare creativitatea decat in modul si in locul unde te aloca tatucul. Ce conta ca puteai fi luat oricand de pe strada, batut pana cadeai jos de securitate pentru o gluma sau pentru o vorba spusa la necaz.

Este clar pentru mine urmatorul fapt: daca un roman pleaca in SUA si se apuca de treaba cu aceeasi seriozitate ca aici in cativa ani va ajunge prosper; daca un american vine in Romania si se apuca de treaba cu aceeasi seriozitate nu va ajunge niciodata la prosperitatea de la el acasa. Mai mult, de la Revolutie incoace foarte putini romani care s-au apucat temeinic de treaba, refuzand sistematic colaborarea cu statul sau inregimentarea politica, au ajuns prosperi. Deci e clar o problema de sistem si nu o problema de om sau institutii care ne conduc.

Romania nu a avut o Revolutie inca. O revolutie care sa schimbe din temelii sistemul economic si sa il puna definitiv si irevocabil pe calea prosperitatii: calea capitalismului autentic bazat pe piata privata si pe proprietatea privata, un sistem deconectat politic si deconectat de stat. O revolutie care sa ofere libertatea economica si individuala necesara prosperitatii. “Revolutia” pe care am avut-o a oferit minime libertati individuale [...]

Citeste mai mult

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

22.12.2013

.

Cinci ani de la începerea crizei : Clasa politică şi financiară şi-a asigurat supravieţuirea prin împrumuturi ale statului de peste 40 mld. euro; Ceilalţi supravieţuiesc prin insolvenţă, iar clasa de mijloc este practic îngropată

Acum cinci ani a început oficial criza. Luni, 15 septembrie 2008, în SUA, a căzut Lehman Brothers, una dintre cele mai puternice bănci de investiţii din lume, fiind lăsată să se prăbuşească.[...]

O întreagă clasă de mijloc, începând de la antreprenori, până la cei cu poziţii de middle manageri în companii, a fost trimisă la pământ. Intrarea în insolvenţă, restanţele la credite, tăierea salariilor şi apoi concedierea oamenilor, au fost singurele măsuri de apărare într-o economie unde uşile finanţării au fost trântite pese noapte, ostilă din punct de vedere administrativ, ca mediu de a-ţi desfăşura activitatea, strivită de monopolurile private, formate în pieţe unde jucătorii sunt doar din punct de vedere teoretic în concurenţă. Ca şi cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, toată clasa politică, haină şi lacomă, lipsită de viziune şi soluţii care să relanseze afacerile, se înfruptă şi trăieşte din această economie privată, fără să pună nimic bun în loc, decât scandal, înjurături şi o lehamite generală.[...]

Citeste mai mult

Opinie Cristian Hostiuc – directorul editorial al ZF

Sursa :  zf.ro

Provenind din mediul academic, Profesorul Doctor in Stiinte Economice Cristian Paun a conferentiat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale peste 14 ani.

Ocupa în momentul de faţă şi funcţia de Director Executiv al Societăţii Române de Economie, o asociaţie profesională a economiştilor din România, fiind şi membru al acesteia din 2009.

Doctorul Cristian Paun mai este membru în American Economic Association si în European Economic Association. Deasemenea este membru al Institutului Murray Rothbard din România din cadrul Universitatii Româno-Amercane si colaboreaza pe diferite proiecte cu Institutul Mises din România.

Crezand cu tarie in principiile si valorile capitalismului, a pietelor libere, in libertatea individuala si in puterea formidabila sectorului privat, Cristian Paun face – in articolul : De unde vine saracia noastra ? – una din cele mai uluitoare analize care exista la aceasta ora in mediul on line.

De o maniera extrem de directa, articolul – analiza creioneaza imaginea terifianta a realitatii in care se afla societatea romaneasca, economia ei si cauzele care genereaza saracia noastra.

04.02.2013,Bogdan Dragos / zonaeconomica.ro

De unde vine saracia noastra ?

E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac. E mai bine să ai bani decât să nu îi ai. La fel de important este însă și cum poți obține această prosperitate. Într-o piață liberă doar dacă ai ceva de vândut pieței. Doar dacă ceea ce ai promis este și ceea ce ai oferit. Nu este loc de minciună și nici de păcăleală. Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). Prosperitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț. Cu prețul unui război pe față cu antreprenorii (singurii care își asumă riscurile și care plătesc pentru necazurile din piață). O cale facilă de îmbogățire este să iei de la unii și să dai la alții. Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă). Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.

Românii sunt săraci. Nu e o noutate sau un lucru dificil de constatat. Mai greu e însă să explicăm de ce sunt românii săraci.[...]

Citeste mai mult pe sursa

31.01.2013,Autor : Prof.Dr.Cristian Paun / cristianpaun.finantare.ro

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

Politicienii mint despre ieșirea din criză.

Săptămâna trecută, Obama le-a spus americanilor: vom trece peste asta si vom fi mai puternici ca înainte. Dar in 2011, SUA va împrumuta 2 trilioane de dolari, doar ca sa-si acopere cheltuielile si datoriile. Agențiile de rating avertizează guvernul american ca in 2011 si 2012, sute de mii de companii vor continua sa dea faliment. In 2017, datoria publica a SUA va fi egala cu PIB-ul. Asta înseamnă faliment. In noiembrie, am văzut in New York oameni care mureau efectiv de foame pe strada. Oameni care cu 2 ani înainte aveau job, casa si mașina. Care ieșire din criza? [...]

SUA cade. UE se dezintegrează.

Lumea occidentala, cu cel mai înalt nivel de trai din istorie, se prăbușește. De ce? simplu: a cheltuit prea mult. Nivelul de trai costă. Protecția socială, solidaritatea socială, grija pentru bătrâni, sistemul de sănătate publica, sistemul de pensii – toate astea s-au făcut pe banii firmelor, care au fost obligate sa mărească prețurile. Iar acum nu mai au vânzări. Sunt învinse de firmele chinezești, care vând la preturi de 10 ori mai mici. Pentru ca dau si salarii de 10 ori mai mici. Pentru ca nu plătesc contribuții sociale. Si pentru ca muncitorii chinezi lucrează 10 ore pe zi. [...]

România in anii următori:

România e (evident!) intr-o situație mult mai gravă ca SUA sau Germania. Noi nu avem ce economie sa își revină. In plina criza, noi suntem obligați sa construim o economie, aproape de la zero. Sincer, șansele noastre sunt mici.

Salariile vor scădea. Nu cu 50%, ci cu 90%. Oamenii vor fi mulțumiți măcar sa le aibă. Pensiile de stat vor scădea mai mult, sau chiar nu se vor mai plăti deloc. Contractele de munca si angajările “legale” vor deveni o raritate – pentru ca firmele nu vor putea sa supraviețuiască, daca plătesc actualele contribuții. Si chiar daca o sa luam toate masurile care trebuie, chiar daca o sa muncim cu toții 12 ore pe zi, si tot ne va fi îngrozitor de greu in anii următori. [...]

Campaniile electorale din ultimii doi ani au distrus tot ce se mai putea distruge.[...]

Peste 100 de ani, toata lumea va ști de Marea Criză de la începutul secolului 21. Dar nimeni nu va mai ști de Băsescu, Antonescu, Ponta sau Geoană. Preocuparea pentru politica trebuie sa se oprească. Alegerile s-au terminat, au fost pierdute de unii si câștigate de alții. Gata! Acum trebuie sa înceapă reforma statului – imediat. [...]

România trebuie sa devina rentabila. Toate cheltuielile care au dus la falimentul statului trebuie oprite. Numărul de angajați ai statului trebuie redus la jumătate. Protecția sociala trebuie sa dispară. Subvențiile trebuie sa dispară. Companiile de stat, falimentare de 20 de ani, trebuie sa dispară. Pensiile de stat trebuie sa dispară. Contractele de stat trebuie sa dispară. Corupția trebuie oprita cu brutalitate.

Investițiile de stat, s-a văzut, nu rezolva criza. Statul trebuie sa plece din economie. El trebuie doar sa ofere firmelor un cadru favorabil.[...]

Citeste mai mult

Sursa : capitalismpepaine.wordpress.com

27.12.2012, autor :  Mihai Giurgea

Timisoara isi comemoreaza eroii revolutiei din 1989.
Azi toate institutiile din municipiu vor cobori in berna drapelul Romaniei, in memoria victimelor din 1989, iar joi, 20 decembrie, la ora 12.00, va fi marcat momentul in care Timisoara a devenit primul oras din Romania liber de comunism, prin declansarea sirenelor timp de trei minute.

Sursa video : youtube.com/ZiarulTimisoara
16.12.2012,Dan Mates/zonaeconomica.ro

Partidele si apocalipsul, emisiunea Sistemul din 28 noiembrie a lui Adrian Moraru in care au fost invitati Mihai Giurgea jurnalist capitalismpepaine.wordpress.com si Lucian Davidescu jurnalist riscograma.ro.

Sursa : youtube.com/mihaigiurgea

Sursa : capitalismpepaine.wordpress.com

06.12.2012,zonaeconomica.ro

Mulți trăiesc iluzia unei libertăți și a unui capitalism autentic în România și nu numai. Mulți acuză libertatea piețelor ca fiind vina relelor care ni se întâmplă. Multe rânduri de cerneală se irosesc pe materiale care aduc în discuție ideea de supra-reglementare absolut necesară (în opinia multora) a piețelor care s-au gripat și care au dus la criza actuală. Mulți sunt cu ochii pe ticăloșii din piața liberă și îi așteaptă la cotitură să îi facă mai incluzivi și mai participativi. Mulți naivi încă mai cred că evaziunea e cauza stagnării economice și că reducerea ei ar însemna ceva bun pentru modul în care se cheltuiește banul statului.

Interesant este cum poți să prosperi în acest ”capitalism” modern transferând cât mai mult din efort pe spinarea altora, fără ca aceia să te poată controla sau sancționa dacă faci erori. Afacerea perfectă pe care mi-o pot imagina este următoarea:

- O afacere inițiată din timpul studenției pentru a beneficia de avantajele Legii 166 / 2003 prin care statul își asumă cea mai mare parte din cheltuielile de inițiere (vezi aici detaliile).

- Odată inițiată afacerea, am nevoie de un incubator pentru ea. Adică am nevoie de cineva plătit de stat care să îmi ofere niște facilități legate de management, organizare, pregătirea mea personală în dezvoltarea afacerii (vezi aici detaliile). Un program ”interesant” este și programul guvernamental START (vezi aici detaliile și vezi aici ce frumos se face reclamă la astfel de programe, mai că îți vine să lași totul baltă și să iei bani de la stat). Dacă sunt antreprenor femeie (eu nu sunt dar jumătate dintre cititori pot fi) mai am și alte facilități (vezi aici).

- Locația este și ea foarte importantă. Pot alege să folosesc facilitățile unui parc industrial sau tehnologic sau să o plasez într-o zonă ”defavorizată”. Mai profitabilă este clar zona defavorizată prin multitudinea de facilități asociate ei (vezi aici ce subvenții au cei din acele zone).

- Urmează să aleg un obiect de activitate pentru afacerea mea. Aici sunt multe opțiuni. Cele mai interesante par cele din zona agriculturii unde subvențiile vin repede și sunt relativ consistente. Am decis să aleg pentru afacerea mea să produc lapte și derivate din lapte pentru piață și să produc cornuri. Intenția mea e să le vând statului în Programul său ”Cornul și Laptele” (vezi aici detalii cu privire la acest program de achiziții de stat).  În felul acesta am piața asigurată. Laptele o să îl produc cu subvenții de la stat (vezi aici ce subvenții primesc cei care au bovine).

- Pentru că nu am bani suficienți, utilajele agricole am să le achiziționez printr-un fond european (vezi aici / aici / aici câteva scheme de finanțare pentru utilajele agricole);

- Utilajele pentru producția de iaurt și de corn am să le achiziționez printr-un alt fond european (vezi aici schema de finanțare pentru utilajele de prelucrare);

- Fondurile europene o să solicite o cofinanțare. Cum eu nu am bani am să mă duc tot la stat să obțin o garanție de la deja celebru fond de garantare pentru IMM-uri (vezi aici oferta generoasă de la FNCGIMM). Pentru cofinanțare am să aleg o bancă de stat – CEC dornică să îmi finanțeze afacerea mea (vezi aici oferta băncii pentru cofinanțări pe proiecte europene).

- Pregătirea forței de muncă am să o fac printr-un program de pregătire antreprenorială finanțat printr-un fond european (vezi aici oferta POS-DRU);

- Am să angajez forță de muncă din șomaj și absolvenți (care o fi diferența e greu de spus) beneficiind deasemenea de facilități din partea statului (vezi aici facilitățile acordate de stat);

- Am să accesez niște facilități pentru reabilitare termică și pentru utilizare de surse de energie regenerabilă pe componenta legată de mediu (vezi aici facilitățile);

- Inițiez un program de cercetare-dezvoltare pentru a îmbunătăți modul în care produc iaurt sau modul în care îmi hrănesc animalele. Cheltuielile de cercetare-dezvoltare vor fi și ele deductibile fiscal (vezi aici detaliile).

Este clar că acest exemplu de afacere ”perfectă” arată cât de mult este conectat la stat sectorul de afaceri.

Citeste mai mult

Sursa : finantare.ro
05.11.2012, autor : Prof.Univ.Cristian Paun

Prof.Univ.Dr.Mircea Cosea

Primul ministru, domnul Victor Ponta, ne anunta cu catva timp in urma ca precedenta guvernarea i-a lasat cincisprezece bombe cu ceas. Domnia sa spunea ca “prima bomba cu ceas este reprezentata de sistemul de coruptie si crima organizata din cadrul ANAF”.

Nu era o dezvaluire socanta caci “ce nu stia barbatul stia tot satul”. Nu mai era demult pentru nimeni un secret ca ANAF devenise o institutie profund politizata prin care reprezentanii puterii, oricare ar fi fost ea, isi satisfaceau nu numai interese economice ci si electorale prin atac si distrugere la comanda a adversarilor politici.

Nu este mai putin adevarat si ca ultimii trei ani au dus aceasta practica la paroxism. Tocmai de aceea, desi nu este o noutate, declaratia domnului Ponta am considerat-o importanta si dadatoare de speranta.

Chiar s-a dezamorsat bomba?

Scoterea din sistem a domnului Sorin Blejnar si probabila incetare sau macar diminuarea activitatii considerate corupte si de crima organizata rezolva, dupa parerea mea, doar o parte a procesului de dezamorsare.
Cred ca adevarata “dezamorsare” a bombei ANAF ar trebui extinsa nu numai la eliminarea coruptiei ci si la regandirea locului si rolului ANAF in actualele conditii dificile ale economiei noastre.

Citeste mai mult

Sursa : business24.ro

30.10.2012, zonaeconomica.ro