Unde dai si unde crapa
Prof.Univ.Dr.Mircea Cosea
Cu o sãptãmânã în urmã am încercat sã argumentez, în aceastã rubricã, ideea amânãrii introducerii impozitului forfetar pânã la o datã la care economia nu va mai fi atât de violent lovitã de crizã. Spuneam cã este o formã de impozitare care se justificã doar în conditiile unei economii în crestere, nicidecum ale unei economii în recesiune, deoarece tãierea apetitului investitional pe care o determinã, ar putea duce nu la iesirea din crizã, ci la adâncirea acesteia.
Între timp, decizia introducerii a fost luatã, iar principalul argument l-a reprezentat rolul pe care l-ar avea în combaterea economiei subterane. Nu pot nega importanþa oricãrei decizii menite sã cotribuie la reducerea economiei subterane,, dar nici nu pot trece cu vederea faptul cã teoria economicã si experienta altor þãri în domeniul impozitãrii forfetare, aratã cã nu trebuie, în niciun caz, neglijatã inevitabilitatea apariþiei pe termen mediu a unui efect pervers, care constã tocmai în dezvoltarea economiei subterane.
Este bine cunoscut faptul cã principalele cauze ale apariþiei si dezvoltãrii economiei subterane sunt fiscalitatea ºi administraþia publicã, mai precis un nivel prea înalt al fiscalitãþii ºi rigiditatea excesivã ºi birocraticã a reglementãrilor ºi controlului exercitate de cãtre diversele instituþii ºi organe ale administraþiei publice.
Dacã în perioadele de avânt economic, politicile de atac împotriva economiei subterane îºi pot permite instrumente fiscale complexe nu numai cu efecte întârziate, dar si cu costuri sociale asumate, de tipul cotei unice, criza impune o viziune diferitã. Ceea ce devine esenþial în perioadele de crizã este reglarea fiscalitãþii, la un nivel la care sã permitã în mod real apariþia unui echilibru între pierderile pe care le provoacã societãþii economia subteranã si costurile pe care le plãteºte societatea în lupta împotriva acesteia.
Fãrã un astfel de echilibru, pericolul apariþiei efectelor perverse este iminent.
Este greu de imaginat cã, într-o perioadã în care microîntreprinderile si firmele de servicii sunt la un pas de dispariþie, ca urmare a cãderii pietei si a neonorãrii în cascadã a plãþilor facturate, nu vor fi multiplicate practicile evazioniste nu numai de inspiraþie infracþionalã ci, pur ºi simplu, din incapacitate de platã. Evaziunea va deveni, „volens nolens”, o soluþie de supravieþuire pe perioada crizei. Din pãcate, ultimii ani au demonstrat cã studiul politicii economice a devenit în România o stiintã a efectelor perverse, adicã o ºtiinþã care este nevoitã sã analizeze mai mult efectele negative, decât pe cele pozitive, ale unor decizii.
În termeni populari, am spune cã politica economicã româneascã a crezut cã stie unde dã, dar nu a stiut - sau putin i-a pãsat - unde va crãpa.
În cele mai multe cazuri, „crãpãturile” au fost atât de mari sau atât de adânci, încât daunele pricinuite unor domenii de activitate sau procesului de macrostabilizare, nu numai cã au anihilat presupusul efect pozitiv, dar au determinat chiar un regres faþã de situaþia anterioarã.
Tare mi-e teamã cã ºi mãsura privind introducerea impozitului forfetar va putea fi prezentatã ca un exemplu edificator a ceea ce înseamnã efect pervers in economie
14 aprilie 2009, Mircea Cosea
Tags: economie
