Creatia bugetara
Thursday, September 30th, 2010Sunt unii care cred cã bugetul este un simplu cont cãruia ministrul de finante încearcã sã-i echilibreze debitul cu creditul, altii cred cã este o pusculitã din care se pot lua bani pentru cheltuielile statului, iar altii, din contrã, cred cã este un fel de zapciu care bagã mâna în buzunarul cetãteanului. Într-un fel sau altul, toti au dreptate.
Bugetul este atât de important si atât de omniprezent, în viata fiecãruia dintre noi, încât este imposibil sã nu îl percepem personalizat de propria noastrã trãire.
Dacã, însã, am încerca sã ne ridicãm la nivelul perceperii macroeconomice, atunci ne-am da seama cã bugetul poate fi asimilat unei opere de artã a cãrei creatie necesitã stiinþã, talent, pasiune si responsabilitate.
Bugetul nu se elaboreazã, el se creeazã. Creatia bugetarã nu are nimic în comun cu miile de calcule pe care experþii le fac pentru a evalua sursele de finantare sau cheltuielile bugetare,
asa cum nu are nimic în comun nici cu interminabilele negocieri pentru repartizarea surselor pe ministere sau alti ordonatori de credite.
Calculele, variantele de repartizare, artificiile de evaluare, negocierile si rectificãrile sunt doar tehnici mai mult sau mai putin evoluate de la stadiul de artizanat la cel de mestesug calificat.
Creatia bugetarã este cu totul altceva. Creatia bugetarã se face fãrã creion, fãrã hârtie si fãrã calculator. Ea este o idee care devine o conceptie, apoi o strategie si, în final, o convingere. De
aceea, creatia bugetarã nu este accesibilã oricui. Numai cei care au calitatea si capacitatea nu numai de a sti ce vor, dar si de a avea vointa de a pune în practicã ceea ce vor, pot crea bugetul.
Iatã de ce nu cred cã bugetul poate fi o operã colectivã a guvernului împreunã cu sindicatele, cu patronatele si chiar cu reprezentanti ai societãtii
civile, asa dupã cum nu cred cã poate fi un rezultat al negocierilor dintre ministrul de finanþe si diversi alti membri ai cabinetului.
Creatia bugetarã nu poate fi decât un act de gândire si vointã al guvernului, conceput ca centru unic si omogen de conducere a economiei. Nici nu ar putea sã fie altfel dacã admitem cã într-o economie de piatã, mai ales în conditii de crizã, bugetul este unicul, dar si cel mai puternic instrument de politicã economicã pe care îl are statul.
Numai prin politicã bugetarã poate fi orientatã economia spre directiile preconizate de programul de guvernare, numai prin aceasta guvernul poate preconiza si urma un traseu al iesirii din crizã.
A trecut mai mult de un trimestru de executie bugetarã, am fãcut o rectificare, am contractat un împrumut extern si tot nu am reusit sã punem economia pe roate.
Cred cã este timpul sã ne gândim si la o adevãratã creatie a bugetului, fãrã de care nu vom iesi din zona penibilã a supravietuirii de la o rectificare
la alta. Pentru început, ar trebui sã existe o idee, iar aceasta ar trebui sã exprime credinta într-o optiune gânditã economic si acceptatã politic.
N-ar fi asa greu, deoarece politica bugetarã de crizã nu cunoaste decât trei opþiuni: 1. optiunea duratei de aplicare a mãsurilor fiscale; 2. optiunea
instrumentelor de interventie; 3. optiunea tipului de mãsurilor.
Un prim act al creaþiei ar consta în hotãrârea de a alege si urma cu fermitate, în pofida tuturor rezistentelor sindicaliste si riscurilor electorale, macar una dintre ele.
20 aprilie 2009, autor : Conf.Univ.Dr.Mircea Cosea
Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2010 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved