“Stiinţa de a trăi bine” se invata  oarecum in afara scolii, ea este o

chestiune pe care românii, din păcate, marea majoritate a lor,     

nu au reusit s-o asimileze aproape de loc, in ultimii 20 de ani.

   Asa ca haide-ti sa nu ne mai imbatam cu apa rece, daca dupa 20 de ani      

nu traim bine, inseamna ca nu am invatat s-o facem.”

                                                                          Alin Ardelean 

Casa in Wiena, Foto : zonaeconomica.ro

In ultima vreme analistii de pe la televiziuni se intrec in a critica politicienii parca mai tare ca oricind. Sigur ca avem probleme mari in ceea ce priveste clasa politica, dar nu o sa scriu despre politica, din doua motive : unul este pentru ca cei de la ZonaEconomica.ro nu accepta articole despre politica prin statutul portalului si al doilea este ca, oricum sint de parare ca problema porneste din alta parte si va invit sa privim atent la acest lucru.

    De ceva vreme am citit un articol scris de Adrian Stanciu pe un blog, Startups.ro.

Si iata ce zicea autorul legat de cum lucreaza oamenii de afaceri - mai ales cei de la noi - si

Despre cum ar trebui sa lucreze in propriile compani in vederea dezvoltarii lor si bineinteles a obtinerii unor rezultate de pe urma muncii lor.

„Daca antreprenorii isi dezvolta companiile fara sa tina cont de niste reguli de organizare, pot ajunge sa aiba probleme serioase care sa le afecteze afacerea. „

Adrian Stanciu, Partener in cadrul Ascendis, companie de consultanta in domeniul dezvoltarii organizatiilor.

“Antreprenoriatul se refera la situatii necunoscute – nu se face prin planificare. Antreprenorii sunt niste rebeli. Ei construiesc organizatia dupa chipul si asemanarea lor. Sunt foarte implicati in procesul de recrutare si de promovare si, in multe cazuri, nici nu au un om care sa se ocupe de resursele umane. Au propriile criterii pe baza carora fac angajarile si promovarile”,  spune Adrian Stanciu.

„Problema este ca, unii oameni de afaceri, cad usor in tentatia puterii – esti sef, poti organiza. Este o modalitate de a arata ca tu ai puterea – creezi si impui reguli si, de multe ori, faci asta fara sa intelegi nici tu de ce. Si o faci pe principiul “need-to-know basis”, ca in armata, cerandu-le angajatilor doar sa respecte regula, indiferent daca inteleg sau nu de ce trebuie sa faca asta. Astfel, pot sa apara efecte negative in companie.” […]

“Oamenii urmeaza regulile fara sa le inteleaga si le respecta doar pentru ca exista, nu pentru ca sunt bune. Regulile ajung sa fie mai importante decat activitatea lor. Si nu doar antreprenorii tind sa aiba reflexe care sa dauneze firmei, ci si unii manageri.”

Explica Adrian Stanciu.(www.startups.ro)

      Uitindu-te in jur si interactionind cu oamenii, institutiile, chiar si companiile private din ziua da azi, ai zice ca in toata Romania, in toate sectoarele, mai mult ca in oricare alta tara din Europa, se lucreaza pe principiul “need-to-know basis”, ca in armata.

  Creezi si impui reguli, legi, fara sa intelegi nici tu de ce, si mai ales daca sint folositoare in viata de zi cu zi, pentru solutionarea adevaratelor probleme.

   Asa se lucreaza in majoritatea gospodariilor, din Romania, asa se lucreaza in majoritatea companiilor, asa se lucreaza in administratiile locale, si mai departe, in guvernele de 20 de ani incoace. Astia sintem noi ! Indiferent cit vom da vina pe politicieni, politicienii sint oamenii dintre noi, oamenii pe care noi ii alegem sa administreze sistemul, iar starea aceasta de lucruri este exact ceea ce noi creem, constient sau din ignoranta.

    Imitam ca maimutele oamenii bogati cumparindu-ne Fierarri, BMW-uri X5, Audi Q7 si casele sau blocurile se darima pe ele, iar drumurile sint impracticabile.

    Imitam ca maimutele oamenii bogati cumparindu-ne Rolexuri si butoni cu Svarovski la camasa dar , vai , dupa o zi de purtat gulerul camasii e negru, mansetele camasii sint negre, iar pantofii Armani murdari,  din cauza prafului din orase.

    Imitam ca maimutele oamenii bogati cumparind frenetic incontinuare nimicuri de tot felul, mergind seara de seara la birturi si restaurante, dar fetele de mese sint patate de cafea, jegoase, ospatarii imbracati cu niste haine jegoase sau in tinuta de strada, vorbind de parca ar fi satui de viata.

    Imitam ca maimutele oamenii bogati in timp ce ne aflam cu prietenii la bere, iar contabilul firmei ne suna si ne spune ca nu mai avem bani din creditul luat de la banca si cheltuit pe toate nimicurile care nu au nici o legatura cu obiectul de activitate al firmei.

    In firma, acasa sau in anturaj, le cerem prietenilor, rudelor, angajatilor, colegilor, colaboratorilor doar sa respecte acele reguli, indiferent daca inteleg sau nu de ce trebuie sa faca asta, indiferent daca sint bune sau nu, daca sint folositoare cuiva sau nu.

    Numai ca adevaratii oameni bogati au un sistem, in spate, creat cu inteligenta si multa munca. Iar, aceasta manifestare, a multora dintre noi, este o boala a mintii, o boala care se manifesta prin a arata ca esti sef, ca ai puterea, ca tu esti acela care faci si desfaci. De acest lucru sint marea majoritate a oamenilor interesati, iar obiectivele misiunea si solutiile reale cad in planul doi sau de cele mai multe ori nici macar nu se stie de asa ceva, se merge inainte orbeste.

    Pe primul plan este aratarea prostiei, aratarea  faptului ca tu ai puterea de a decide ce se face si ce nu. Nimeni nu e interesat intr-adevar, pe bune,  de ceva serios, a crea ceva folositor pentru noi insine, de un proiect serios, - in orice domeniu - care sa fie dus de la cap la coada si care sa poata fi utilizabil, folositor pentru noi insine, o perioada buna de timp.

    In alte parti toata lumea munceste si actioneaza in viata de zi cu zi mai la obiect mai pragmatic si cu o mai mare seriozitate.

    In alte parti lumea a învăţat de mult că : aratarea prostiei, chibiţatul, lucrul de mîntuială, obiceiul de a-şi etala o bogăţie pe care nu o au, sint lucruri care nu duc nicăieri.

   In alte parti individul a invatat ca ceea ce contează, foarte mult, in viaţa de zi cu zi, este o anume ştiinţa de a trăi bine.

 “Stiinţa de a trăi bine” se invata oarecum in afara scolii, ea este o chestiune pe care românii, din păcate, marea majoritate a lor, nu au reusit s-o asimileze aproape de loc, in ultimii 20 de ani.

    Asa ca haide-ti sa nu ne mai imbatam cu apa rece, daca dupa 20 de ani nu traim bine, inseamna ca nu am invatat s-o facem.

   Nivelul de trai ridicat nu consta în a avea haine de brand din ultima colecţie, luate pe credit si plătite apoi cu sudoare, ci în utilitatea produselor si a tehnologiei pe care sti sa le cumperi, combinată cu organizarea si  accesibilitatea acestora in viata de zi cu zi.

  O schimbare profunda trebuie sa se produca in constiinta fiecarui individ si implicit in constiinta  acestui popor, pentru ca lucrurile sa se schimbe cu adevarat in bine si Romania sa devina aceea pe care o visam. Iar o dovada ca se poate, sint oamenii care inca mai cred ca aceasta schimbare se va produce. Ei sint dovada, pentru ca in constiintele lor schimbarea s-a produs déjà demult, asa se explica faptul ca inca mai au puterea sa creada si sa astepte trezirea celorlalti la realitate. 

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor

© Copyright 2009 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved