Dupa o oarecare trezire la realitatea vremurilor în care totuşi trăim (sec.XXI) şi punerea pe hîrtie a catorva planuri şi calcule, iată ca ne confruntăm cu un elan specific, mioritico-dîmbovitean în dezvoltarea retelei de autostrăzi a patriei noastre dragi.

     Felul in care a fost tratata aceasta chestiune (a autostrazilor) -  mai ales in ultimi 5-6 ani, cît si problema sănatatii si a educatiei – este foarte greu de digerat si de trecut cu vederea de catre poporul roman, contribuabil, in conditiile in care acesta devine tot mai constient de valoarea contributiilor sale la bugetul mare al tarii cit si de faptul ca resursele financiare adunate an de an cu sudoare nu se intorc in proiecte  privind infrastructura, sistemul de sanatate si educatia sau se intorc intr-o masura mai putin vizibila.

    Acest lucru, care este azi cam peste tot valabil (nu doar in Romania), va influienta foarte mult felul in care va arata in viitor sistemul de administratie al ţări.

     Volumul de lucrari si proiecte este mai mare ca oricind, mai mare de cit a fost vre-o data in toata istoria Romaniei,  dar  paradoxal, romanii nu-si vad sporul in dezvoltarea, si amenajarea teritoriului si nici imbunatatirea calitatii vietii in localitatile in care traiesc.

     In mod ciudat, problemele sociale, problemele cu existenta si calitatea locurilor de munca, problemele cu infrastructura, sanatatea, educatia , cu locuintele si proprietatile oamenilor şi nu în ultimul rînd volumul datoriilor  se tot acumulează, cresc exponential,  iar problemele cele mai vechi, ne solutionate ani la rind, se agraveaza tot mai mult.

    Lipsa de strategie, a unui plan national care sa concentreze resursele financiare in investitii pe anumite domenii sau sectoare de interes strategic, lipsa unui sistem viabil, care sa elimine indatorarea pentru nimic si sa puna aparatul administrativ la treaba, adica sa-si  creeze si sa gestioneze propriile resurse, sa gestioneze eficient totalitaea resurselor natiunii, create si cele colectate,  poate fi una din cauzele pentru care lucrurile nu mai merg, dar si cauza pentru care in mod sigur, nu vor putea merge bine nici in viitor. 

     În timp ce noi românii abea am intrat în lanurile de porumb ca să sapam fundaţia la citeva autostrăzii, de partea cealaltă a graniţei ungurii, austriecii chiar si slovenii si croatii au reusit sa-si dezvolte, enorm, infrastructura in ultimii 5 – 6 ani, lasindu-ne mult in urmă