Potrivit The Wall Street Journal si Bloomberg, indicele Nikkei al bursei japoneze s-a prabusit cu 7,3%,  atingand cea mai slabă valoare de la catastrofele naturale care au lovit Japonia in martie 2011.

Potrivit acelorasi surse, caderea indicelui japonez a dus la un declin violent al pietelor importante din restul Asiei şi Europei, iar aceasta s-a produs dupa ce investitorii au inceput sa vanda frenetic, dupa aparitia unui raport despre comerţul asiatic, conform caruia sectorul industrial din China s-a contractat.

Sursa : bloomberg.com

Sursa : europe.wsj.com

Wall Street Warriors – season 1 – episode 5

Sursa : youtube.com
Video property of Mojo. Wall Street Warriors 01×05

Wall Street Warriors – season 1 – episode 4

Sursa : youtube.com
Video property of Mojo. Wall Street Warriors 01×04

Wall Street Warriors – season 1 – episode 3

Sursa : youtube.com
Video property of Mojo. Wall Street Warriors 01×03

Wall Street Warriors – season 1 – episode 2

Sursa : youtube.com
Video property of Mojo. Wall Street Warriors 01×02

Investitiile de capital straine care continua sa  apara in regiune, cu precadere cele germane, proiectele de mare amploare care se deruleaza la infrastructura feroviara (vezi Gara Arad si tronsonul Arad – Ghioroc – Radna) si rutiera, autostrada A1, tronsonul Pecica – Nadlac si Izvin – Lugoj – Deva, tendinta de constituire intr-un adevarat Megalopolis a Timisoarei cu Aradul, somajul pe regiune care nu vrea sa treca de pragul de 3%, indicatorii economici si macroeconomici ai celor doua judete care continua (culmea!) sa creasca fata de media nationala si numarul mare de turisti care viziteaza regiunea, toate astea fac sa para ca regiunea Banatului, din vestul Romaniei, este neatinsa de criza.
Arad City 2013 – in english

Sursa : youtube.com / Mircea Moisescu
Arad 2013 – in romana

Sursa : youtube.com / Mircea Moisescu
Judetul Arad 2013

Sursa : youtube.com / Mircea Moisescu
Timisoara Aprilie 2013 – grup de turisti din Serbia

Sursa : youtube.com

Wall Street Warriors – season 1 – episode 1

Sursa : youtube.com
Video property of Mojo. Wall Street Warriors 01×01

Potrivit prestigiosului post de televiziune Fox Business, principalii indici, ai celor mai importante piete financiare,

sant in crestere.

Indicele Dow Jones a rupt azi, pentru prima oara, pragul de 15000 de puncte.

©2013 FOX News Network, LLC. All rights reserved.

Sursa : video.foxbusiness.com

Dr.Ing.Nicolae Taran  – Timisoara – Dowtown

După cum este cunoscut, conform ultimului raport semestrial al experților Fondului Monetar Internațional în 2017 China va deveni noul lider economic mondial, iar în același an statele din  grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India și China) vor devansa cu 2,6% cele mai dezvoltate state ale Occidentului (SUA, Japonia, Germania, Regatul Unit și Franța), în ceea ce privește valoarea produsului intern brut (PIB) calculată în dolari internaționali.

*Produsul Intern Brut calculat în dolari internaționali implică un etalon monetar cu aceeași putere de cumpărare în toate statele lumii. In documentele FMI acest indicator este notat prin GDP (PPP). Sursa datelor : International Monetary Fund, World Economic Outlook Database. April 2013.

Dar cum poate fi explicată această schimbare la față a economiei globale ?  Ce anume a determinat fenomenalul sprint economic din ultimul deceniu al Chinei, al Indiei, al Rusiei și al Braziliei ? Și de ce SUA, Japonia, Germania, Regatul Unit și Franța s-au dovedit incapabile să facă cât de cât față acestui sprint ?

În opinia mea, această surclasare economică a celor mai dezvoltate state occidentale de către statele din grupul BRIC reprezintă o mutație economică, socială și politică fără precedent în istoria ultimilor cinci secole. Evident, este foarte greu de identificat factorii cauzali ai acestei mutații. Totuși, analizând modalităților de alocare a PIB în economiile din eșantionul anterior se poate observa relativ ușor că există o mare diferență între politicile de creștere economică operaționalizate mai ales în ultimul deceniu de către cele două grupuri de  macro-state – ca să spun așa -  aflate într-o necruțătoare competiție pentru resurse și pentru putere.

Astfel, pentru SUA, Japonia, Germania, Regatul Unit și Franța, state care formează un conglomerat relativ omogen pe care il voi denumi G5, stimularea prin printarea de bancnote a consumului curent a reprezentat cea mai importantă componentă strategică a politicii de intensificare a creșterii economice din ultimul deceniu. Dimpotrivă, politicile de creștere economică operaționalizate în ultimul deceniu de statele din grupul BRIC au avut drept numitor comun alocarea preferențială a PIB pentru investiții și nu pentru consum. Statele din G5 au pariat, deci, în dificilul proces de selectare a celei mai adecvate politici de creștere economică, pe cartea consumului, iar statele din grupul BRIC au pariat pe cartea investițiilor. Această dihotomie strategică – consum versus investiții – este reflectată deosebit de clar în studiul de caz prezentat în continuare.

EN – exporturi nete ( exporturi  – importuri de bunuri și servicii).  Sursa datelor : International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, April 2013

Să analizăm acum beneficiile și costurile celor două politici de creștere economică în scopul evaluării eficacității și a eficienței acestora pe termen lung. Din datele prezentate anterior rezultă că stimularea consumului prin injecții monetare  a determinat  o diminuare a raportului dintre investiții și consum în statele din G5.

Astfel, din datele prezentate în matricea anterioară rezultă că în anul 2003  valoarea raportului dintre  investiții și consum în statele din G5 era de 23 de cenți per dolar, iar în 2012 valoarea acestui cost s-a redus la 20 de cenți per dolar. În cazul statelor din grupul BRIC, valoarea aceluiași indicator de eficiență macroeconomică era de 46 de cenți per dolar în 2003 și de 60 de cenți per dolar în 2012. La prima vedere, deci, politica stimulării consumului prin injecții monetare practicată în statele din G5 pare a fi a fi cu mult mai eficace și mai eficientă comparativ cu politica stimulării creșterii economice prin amplificarea investițiilor în economia reală, politică aplicată cu consecvență în ultimul deceniu mai ales în China , în India și în Rusia. Însă,dacă luăm în considerare și efectele colaterale ale  politicii de stimulare a consumului prin tipărire de monedă (șomajul la cote extreme, recesiunea persistentă, diminuarea pe termen lung a competivității și mai ales indatorarea excesivă a sectorului public și privat al economiei), atunci ineficacitatea și periculozitatea acestei politici de creștere economică devin evidente. Datele prezentate în continuare reflectă deosebit de clar consecințele dezastruoase al politicii de stimulare a creșterii economice prin tipărire de monedă în scopul masificării consumului.

DPB – datoria  sectorului public; PPR – datoria sectorului privat. Surse de date: 1. International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, April 2013; 2,The World Bank, Indicators; 3 Eurostat, Macroeconomic Imbalance Procedure (MIP).

Într-adevăr, din datele precedente rezultă că politica  tipăririi de monedă în scopul intensificării creșteri economice, o politică practicată cu o incăpățânare ciudată în SUA; în Japonia și în Regatul Unit, reprezintă o opțiune strategică catastrofală. Dar oare de ce ? Pentru că masa monetară excesivă pusă în circulație prin intermediul bancilor se acumulează in cea mai mare măsură în sectorul financiar al economiei unde rentabilitatea pe termen scurt a plasamentelor este extrem de ridicată in contextul excesului de monedă. Drept urmare, excesul de monedă nu este utilizaț de către investitori pentru finanțarea creșterii stocului de capital din economia reală, ci este investit la nesfârșit mai ales in sectorul financiar al economiei. În aceste condiții, investițiile din economia reală a statelor din G5 au fost finanțate în ultimul deceniu mai ales din resursele proprii ale companiilor din acest sector al economiei (profit și amortizare), resurse cu totul și cu totul insuficiente pentru asigurarea pe termen lung a unui nivel ridicat de competivitate. Această teribilă combinație de efecte perverse reprezintă cauza evidentă a îndatorării excesive a sectorului public și privat al economiei, respectiv al subfinanțării sectorului privat al economiei, în cazul tuturor statelor din G5. În acest context, o creștere moderată a consumului și asigurarea pe termen lung a unui nivel ridicat al investițiilor din economia reală reprezintă o strategie de creștere economică cu mult mai fezabilă decât cea bazată pe stimularea consumului prin exces monetar. Este adevărat că un nivel ridicat al investițiilor din economia reală implică pe termen scurt un cost mai ridicat al outputurilor procesului de creștere economică. Însă, un asemenea proces de creștere economică este cu mult mai fezabil din punct de vedere financiar comparativ cu unul în care sectorul financiar al economiei este suprasaturat cu lichidități, iar sectorul real al economiei nu dispune de resurse financiare suficiente. Cu alte cuvinte, atunci când investițiile în economia reală reprezintă factorul determinant al creșterii economice, fiabilitatea procesului de creștere este cu mult mai mare comparativ cu situația în care investițiile financiare reprezintă pricipala motivație a investitorilor. Dar ce consecințe implică creșterea economică determinată de amplificarea asimptotică a investițiilor în economia reală ? O asemenea opțiune strategică implică foarte multă sudoare și foarte multe sacrificii. Spre exemplu, în anul trecut raportul dintre investiții și consum a fost în China de 93 de cenți per dolar ! Spre deosebire, în același an valoarea investițiilor din economia SUA au totalizat doar 17 cenți pentru fiecare dolar cheltuit pentru consum ! O diferență uriașă, nu ? Dar ce s-ar fi întâmplat dacă chinezii ar fi investit anul trecut doar 17 cenți și nu 93 de cenți pentru fiecare dolar cheltuit pentru consum ? În acest caz ipotetic, consumul public și privat ar fi crescut în China cu 65%, iar investițiile  ar fi scăzut cu 72% comparativ cu nivelul efectiv al consumului și al investițiilor !

Dar de ce majoritatea chinezilor se incăpățânează să investească atât de mult în infrastructura de transport și in comunicații, în producție, în invățământ, in cercetare și nu în restaurante de lux, în vile megalomane și în  mașini costisitoare? Și de ce procedează la fel majoritatea brazilienilor, rușiilor și indienilor ? Fără indoială, aceste întrebări sun retorice.

Este evident că preferința exacerbată pentru consum, specifică americanilor, britanicilor și japonezilor, nu a contaminat încă China, India, Rusia și Brazilia. Dimpotrivă, convingerea că dezvoltare economică pe termen lung, la fel ca și câștigarea unui război, nu este posibilă decât prin sudoare și sânge este extrem de veche și de populară în statele din grupul BRIC. Din acest motiv, ascensiunea neașteptată din ultimul deceniu a Braziliei, a Rusiei, a Indiei și mai ales a Chinei nu mai poate fi oprită. O ierarhie economică, în care dominația Occidentului părea veșnică, este gata să se prăbușească datorită acestei fulminante ascensiuni. Sic transit gloria mundi !

27 aprilie 2013,din Timisoara,  pentru zonaeconomica.ro, Dr. Ing. Nicolae Țăran

Ing.Nicolae Taran          Timisoara – Industrial Nord

Conferentiarul  Universitar Nicolae Taran este economist, doctor inginer si pana in 2010 a fost titular al disciplinelor Managementul Cercetării-Dezvoltării din cadrul catedrei de management a Facultăţii de Ştiinţe Economice de la Universitatea de Vest din Timisoara.  Deasemenea este responsabil de dezvoltarea unor discipline importante precum Managementul Resurselor Umane sau Eficienta investitiilor in cadrul Facultatii.

Dr.Ing.Nicolae Taran a absolvit Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare din Galati si Facultatea de Stiinţe Economice din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara. Timp de zece ani a lucrat ca inginer, apoi a urmat o perioada de peste 30 de ani de cariera universitara in invatamantul superior economic.  Nicolae Taran a publicat peste 65 de lucrari stiintifice, a scris sapte carti in domeniul managementului si a publicat de-a lungul timpului nenumarate lucrari, articole brosuri, continand studii si analize economice.

In ultima perioada Conferentiarul Dr.Ing.Nicolae Taran a activat ca si analist economic si a transmis in exclusivitate pentru zonaeconomica.ro articole si analize economice remarcabile, contribuind la lamurirea unor aspecte deosebit de importante privind evolutia economiei din tara noastra cat si a tendintelor economice globale. 

De o maniera extrem de directa, cel mai recent articol al Domnului Nicolae Taran analiza imaginea teribila a realitatii,  in care falimentul se afla mai aproape de cat am crede sau de cat ne spun politicienii si cauzele care au dus la aceasta stare de fapt.

06.02.2013, Bogdan Dragos / zonaeconomica.ro

Falimentul se apropie cu pasi repezi

După cum este cunoscut, România a fost afectată în perioada de preaderare și în cea care a urmat după primirea în Uniunea Europeană (UE) de o serie de mutații politice, economice, sociale și culturale.  Din păcate, cele mai importante consecințe ale acestor schimbări intempestive s-au dovedit a fi negative și nu pozitive.  Astfel, populația Romîniei a scăzut în perioada 2004 – 2011 cu 2 629 561 de persoane  (1,2).  Pe de altă parte, deși România a înregistrat în perioada 2004 – 2008 o creștere economică explozivă, traiectoria  acestui proces a fost nesustenabilă (progresie vicioasă) datorită apetenței excesive pentru consum, pentru importuri și pentru credite externe, dar mai ales datorită ineficacității și a ineficienței modului în care au fost cheltuite aceste credite.

Notă: * – datoria externă totală la 30 noiembrie 2012; ** – plăți în contul datoriei externe totale în primele 11 luni din 2012. Surse de date: 1. Eurostat, GDP and main components; 2. Banca Națională a României, Datoria externă-structura pe scadențe, debitori și creditori

Într-adevăr,  analizând datele din matricea precedentă rezultă că în ultimii opt ani datoria externă totală a României (datoria externă a sectorului public și a sectorului privat) a crescut cu 78,181 miliarde de euro, în timp ce creșterea produsului intern brut din aceeași perioadă a fost de numai 70,237 miliarde de euro.

Dar ce se întâmplă atunci când creșterea pe termen lung a datoriilor la nivel macroeconomic este mai mare decât cea a produsului intern brut ? Fără îndoială, în acest caz insolvența devine inevitabilă, deoarece veniturile aferente produsului intern brut ( salarii, alte venituri din muncă, profituri, alte venituri din capital și amortizarea capitalului fix) devin insuficiente la un moment dat în raport cu creșterea serviciului datoriei.  Evident, atunci când la nivel macroeconomic  fezabilitatea financiară  este negativă pe termen lung (datoriile cresc mai rapid decât produsul intern brut), intrarea în incapacitate de plată poate fi amânată un anumit timp prin  rostogolirea datoriilor (contractarea unor noi datorii pentru finanțarea plățlor scadente în contul datoriilor acumulate).  Ceea ce se poate observa cu ușurință și în studiul de caz precedent.

Astfel, în ultimii opt ani datoria externă totală a României a crescut de aproape cinci ori, pe când valoarea serviciului datoriei a crescut de aproape zece ori, atingând pragul critic de 85% din exporturi și 35% din produsul intern brut ! Nota bene, imprumuturile interne și externe contractate de autoritățile publice, de companiile si de populația din România  au crescut în perioada 2004 – 2011 cu 107,191 miliarde de euro, iar creșterea produsului intern brut din aceeași perioadă a totalizat doar 70,263 miliarde de euro (3).

În aceste condiții, intrarea în incapacitate de plată față de creditorii interni și externi a sectorului public și privat al economiei românești nu mai reprezintă de mult timp un epifenomen.

În opinia mea, dacă nu vor fi soluționate rapid o serie de probleme reziduale, atunci riscul unui colapas financiar generalizat al economiei românești va crește asimptotic în următoarele luni. Dar care sunt aceste probleme ?

Înainte de orice, costul creditului este prohibitiv în România datorită nivelului excesiv al dobânzi de politică monetară impus în ultimul deceniu de Banca Națională a României. În al doilea rând, elasticitatea insuficientă a cursului de schimb al leului în raport cu cererea și oferta de pe piața valutară avantajează de regulă importatorii și dezavantajează in mod sistematic exportatorii. În al treilea rând, nivelul extrem de redus al competivității companiilor românești din ultimile două decenii reprezintă cel mai important factor de risc în ceea ce privește insolvența externă . În sfârșit, productivitatea extrem de redusă a factorilor de producție din agricultura românească reprezintă, deasemenea, un factor determinant de risc în ceea ce privește insolvența externă.

Sursa datelor: Eurostat, Agriculture, fishery and forestry statistics, 2012 edition

În opinia mea, costul prohibitiv al creditului, rigiditatea cursului de schimb al leului, respectiv competivitatea și productivitatea extrem de redusă a majorității activităților din industrie, din agricultură  și din sectorul terțiar al economiei românești reprezintă probleme nesoluționabile chiar și pe termen lung.  De ce ? Pentru că, cel puțin deocamdată, nu există nici în mediul economic, nici în mediul academic și cu atât mai puțin in mediul politic lideri suficient de responsabili, de motivați și de competenți pentru a rezolva asemenea probleme teribile.

De aceea, falimentul economiei românești se apropie cu pași repezi. Mult prea repezi…

Surse de date:

1, Institutul Național de Statistică, Anuarul statistic 2011.

2. Insdtitutul Național de Statistică, Recensământul populației și al locuințelor 2011.

3.  Eurostat. Macroeconomic Imbalance Procedure.

06.02.2013, din Timișoara, pentru zonaeconomica.ro, Dr. Ing. Nicolae Țăran

Provenind din mediul academic, Profesorul Doctor in Stiinte Economice Cristian Paun a conferentiat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale peste 14 ani.

Ocupa în momentul de faţă şi funcţia de Director Executiv al Societăţii Române de Economie, o asociaţie profesională a economiştilor din România, fiind şi membru al acesteia din 2009.

Doctorul Cristian Paun mai este membru în American Economic Association si în European Economic Association. Deasemenea este membru al Institutului Murray Rothbard din România din cadrul Universitatii Româno-Amercane si colaboreaza pe diferite proiecte cu Institutul Mises din România.

Crezand cu tarie in principiile si valorile capitalismului, a pietelor libere, in libertatea individuala si in puterea formidabila sectorului privat, Cristian Paun face – in articolul : De unde vine saracia noastra ? – una din cele mai uluitoare analize care exista la aceasta ora in mediul on line.

De o maniera extrem de directa, articolul – analiza creioneaza imaginea terifianta a realitatii in care se afla societatea romaneasca, economia ei si cauzele care genereaza saracia noastra.

04.02.2013,Bogdan Dragos / zonaeconomica.ro

De unde vine saracia noastra ?

E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac. E mai bine să ai bani decât să nu îi ai. La fel de important este însă și cum poți obține această prosperitate. Într-o piață liberă doar dacă ai ceva de vândut pieței. Doar dacă ceea ce ai promis este și ceea ce ai oferit. Nu este loc de minciună și nici de păcăleală. Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). Prosperitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț. Cu prețul unui război pe față cu antreprenorii (singurii care își asumă riscurile și care plătesc pentru necazurile din piață). O cale facilă de îmbogățire este să iei de la unii și să dai la alții. Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă). Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.

Românii sunt săraci. Nu e o noutate sau un lucru dificil de constatat. Mai greu e însă să explicăm de ce sunt românii săraci.[...]

Citeste mai mult pe sursa

31.01.2013,Autor : Prof.Dr.Cristian Paun / cristianpaun.finantare.ro

Sursa : cristianpaun.finantare.ro

In urma cu aproximativ 2 luni, mai exact pe 28.11.2012 postam pe zonaeconomica stirea – reportaj in care, printre altele,  informam despre reusita Oltchim de a  obtine o suspendare a executarii silite pe care o initiase unul din furnizori. Vezi aici: Oltchim a reusit sa-si prelungeasca agonia, Ford reduce oamenii de la asamblare / 28.11.2012

Iata ca la 2 luni mai multe surse media (zf.ro, mediafax.ro, adevarul.ro) confirma ca Oltchim a intrat in insolventa, cererea de insolventa depusa de administratorii companiei de stat a fost admisa de Tribunalul Valcea, acest lucru dovedeste o data in plus cat de repede se acutizeaza problemele financiare, respectiv actuala criza economico-financiara in tara noastra.

04.02.2013, Dan Mates / zonaeconomica.ro