Opel a anunţat că intenţionează să mute producţia lui Astra de la Russelsheim la uzinele sale din Marea Britanie şi Polonia, conform stirilor publicate in  Frankfurter Allgemeine Zeitung si Reuters.

Divizia europeana Opel apartine corporatiei General Motor (GM) din Statele Unite.

Producatorul american de automobile, GM, a anuntat ca va incepe constructia noii serii de masini Opel Astra in uzina din Anglia, la Liverpool, unde face investitii de 125 milioane de lire si in Polonia la uzina din Gliwice.

Un element remarcabil in aceste vremuri in care se da o lupta acerba pe glob pentru atragerea de noi investitori, de noi capacitati de productie si noi tehnologii, este ca dupa discutii indelungate intre sindicalistii fabricii din Liverpool si conducerea Opel, cele doua parti au cazut de acord in ceea ce priveste inghetarea salariilor timp de doi ani. Acest lucru dovedeste ca englezii (dar si polonezii n.n.) inteleg foarte bine importanta creeri de noi locuri de munca si actioneaza rational, luand decizii dure, cu responsabilitate si curaj impotriva statului social si a perpetuarii crizei economice, a austeritarii, a dictatului politicianismului in economie si a pauperizarii sociale.

Mutarea productiei de automobile Astra la uzina din Liverpool va duce la crearea a 700 de noi locuri de munca.

17.05.2012,zonaeconomica.ro,

Surse citate :

Reuters/reuters.com

Frankfurter Allgemeine Zeitung /faz.net 

Sursa foto : promotor.ro 

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2012 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved
2008 - 2012 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved

Sursa foto : newschannel.ro

Institutul Naţional de Statistică a anunţat ca, citam : “Produsul Intern Brut în trimestrul I 2012 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,1% comparativ cu trimestrul IV 2011 (date ajustate sezonier)” .

Economia Romaniei a scăzut cu 0,1% în primul trimestru faţă de octombrie-decembrie şi a intrat, tehnic, în recesiune, deoarece este al doilea trimestru consecutiv de scădere comparativ cu lunile anterioare.

România reintră astfel în recesiune tehnică, situaţie în care s-a aflat timp de doi ani şi jumătate, în perioada 2008-2011.

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, a pus reintrarea României în recesiune pe numărul foarte mic de salariaţi. “În ţara asta muncesc prea puţini oameni”, a declarat Vasilescu, la un post de televiziune, care precizat însă că este vorba doar despre o recesiune statistică.  “Avem cel mai mic număr de salariaţi la mia de locuitori din toată Uniunea Europeană”, a mai spus consilierul guvernatorului BNR.

“Până când nu va fi regenerată munca în ţara asta, ne vom plimba în cifre de 0,1, 0,2 sau 0,3 - nu avem altă soluţie”, a explicat consilierul de la Banca Naţională.

15.05.2012, Zonaeconomica.ro

Sambata dimineata au fost aruncate doua cocktailuri Molotov in cladirea fiscului italian, Equitalia, din portul Livorno, a anuntat politia italiana citata de Reuters.

Acesta este doar cel mai recent incident dintr-o serie de atacuri ce vizeaza simbolurile austeritatii din Italia.

Pompierii au fost chemati la fata locului, insa nimeni nu a fost ranit in incident, a precizat, incontinuare politia italiana, potrivit Reuters.

Fiscul italian este tinta maniei publice, dupa un val de sinucideri in randul micilor afaceristi italieni, unde Guvernul lui Mario Monti a crescut taxele si varsta de pensionare, pentru a reduce datoriile publice.

Saptamana trecuta, un om de afaceri a patruns intr-un birou Equitalia si a tinut ostatic un oficial timp de cateva ore, inainte de a se preda politiei. 

Fiscul din Italia a fost vizat si de un grup anarhist, care a trimis scrisori explozive in ultimele luni, reusind sa raneasca directorul agentiei in decembrie.

12.05.2012, Sursa : reuters.com

office@zonaeconomica.ro

Dr.Ing.Nicolae Taran

După cum este cunoscut, criza economică și financiară globală din perioada 2007-2010 a fost determinată  în cea mai mare măsură de proliferarea nesustenabilă a creditelor neperformante din economia SUA . Este, de asemenea, cunoscut faptul că autoritățile americane și europene  au evitat crahul generat de uriașele pierdri acumulate în  SUA și în Zona Euro prin intervenții corective  ( injecții de capital, fonduri de salvgardare și împrumuturi) în valoare de 20 000 de miliarde de dolari. Drept urmare, lichiditatea de pe principalele piețe interbancare ale lumii a revenit în 2009 la un nivel foarte apropiat de cel din 2007, ceea ce a favorizat reluarea creșterii economice după aproape 18 luni de recesiune în majoritatea țărilor afectate de crahul din 2008. Cu toate acestea, Japonia și cele mai dezvoltate țări din Uniunea Europeană (UE), cu excepția Franței, au inregistrat în ultimul trimestru al anului trecut diminuări ale activității economice comparativ cu trimestrul precedent (q/q-1) cuprinse între -0,2% și -0,7%. Acest declin s-a accentuat , din păcate, în primul trimestru din acest an. Coroborând acestă contracție cu nivelul extrem de ridicat al ratei șomajului de la sfârșitul anului trecut din Spania (21,6%), Franța (9,6%), SUA (8,9%), Italia (8,3%) și Regatul Unit (8,0%), rezultă în mod evident că probabilitatea declanșării unei noi recesiuni la nivel global este foarte mare, după numai 2 ani de creștere economică moderată. (Eurostat, Principal European Economic Indicators; IMF, World Economic Outlook Database, April 17, 2012 )
În acest context, ne putem întreba: Putea fi anticipată această iminentă recrudescență a crizei economice și financiare din perioada 2007-2010? Ce indicatori  s-ar putea utiliza pentru evaluarea probabilității de declanșare a unor asemenea crize ?
În opinia mea, recesiunea și criza financiară din perioada 2008-2010 nu reprezintă fenomene impredictibile.

După cum nici eventuala lor recrudescență nu este imposibil de prognozat. Cel mai bun argument in acest sens este procedura de evaluare a dezechilibrelor macroeconomice interne și externe a țărilor din UE. Acestă procedură, operaționalizată la inceputul acestui an de către autoritățile UE, implică evaluarea sistematică a riscurilor sau a dezechilibrelor macroeconomice  prin utilizarea a 10 indicatori relevanți. (1, p 3)
 În consecință, analiza  riscurilor macroeconomice prezentată în continuare a fost realizată prin utilizarea următorilor indicatori: deficitul de cont curent (DCC), datoria sectorului guvernamental (DSG) și creditele bancare din sectorul privat (CBP).

Surse de date: IMF, World Economic Outlook Database, April 17, 2012; World Bank, Domestic credit provided by banking.
Ce reflectă analiza precedentă ? Ținând cont că pragul critic recomandat de către autoritățile UE pentru deficitul de cont curent (-4%), este de subliniat faptul că în perioada 2001-2011 economia SUA a inregistrat un minim istoric în ceea ce privește competivitatea factorilor de producție pe piețele interne și externe. Pe de altă parte, datoria publică și împrumuturile bancare din sectorul privat al economiei americane depașesc în aceeași perioadă cu mult nivelurile critice recomandate de autoritățile UE pentru  acești indicatori  (60% din PIB pentru datoria publică și 160% din PIB pentru imprumuturile bancare din sectorul privat). Cu alte cuvinte, ineficiența productivă, pusă în evidență de deficitele foarte mari ale contului curent, precum și ineficiența alocativă, reflectată de supracreditarea sectorului guvernamental și a sectorului privat, reprezintă principalele cauze ale crahului din 2008 al economiei americane. Rezultă, deci, că SUA au exportat și nu au importat criza din perioada 2007-2010.
 Aplicând acum același algoritm analitic și celorlale țări menționate în tabloul de bord anterior, rezultă următorul clasament alcătuit  în funcție de ordinea descrescătoare a performanțelor macroeconomice:
- China;
- Germania;
- Franța;
- Italia;
- Regatul Unit;
- SUA;
- Spania;
- România.
Absența Japoniei din clasamentul anterior se datorează caracterului  contradictoriu al performanțelor și contraperformanțelor sale macroeconomice: eficiență productivă ridicată (excedente sistematice de cont curent ) versus ineficiență alocativă extremă ( supracreditarea sctorului public și a sectorului privat). În ceea ce privește România, ar fi de subliniat nivelurile foarte mari ale deficitelor de cont curent ( cele mai mari din UE-27 !) , respectiv nivelul extrem de scăzut al eficienței alocative , in condițiile în care volumul împrumuturilor bancare din sectorul privat  s-a multiplicat de 4 ori în perioada 2001-2010 !
În sfârșit, ar mai fi de semnalat caracterul ambiguu si contradictoriu al strategiilor de contracarare a crizei economice și financiare operaționalizate în SUA, respectiv  în Zona Euro și în UE. Astfel, în timp strategia autorităților americane de contracarare a recesiunii și a crizei financiare se bazează pe o politică monetară expansivă, pe deficite publice nerestricționate, precum și pe un grad redus de reglementare și de supraveghere a sistemului financiar, în cazul  Zonei Euro și al UE se practică, de asemenea, o politică monetară expansivă, dublată insă de o  reglementarea strictă a deficitelor fiscale și a sistemului financiar. Această lipsă de concertare strategică reprezintă un factor perturbator care poate accentua recrudescența crizei financiare, mai ales că strategiile menționate vizează simptomele și nu criza în sine. Este adevărat că simptomele actualei crize sunt de natură mai degrabă financiară, dar această criză a fost generată în ultimă instanță de deteriorarea acută a profitabilității factorilor de producție. Fără ameliorarea radicală a competivității și a profitabilității companiilor americane și europene din economia reală, recrudescența crahului din 2008 este inevitabilă. Sau cum ar spune Deng Xiao Ping:  proiectele nerentabile sunt ca și pisicile care nu știu să prindă șoareci. Și ce rost are să hrănești o pisică care nu prinde șoareci ?
Bibliografie
1 - European Commission,First Alert Mechanism Report on microeconomic imbalances in Member States,14 February 2012.

07.05.2012,Timisoara, Conf.Dr.Ing.Nicolae Taran

“Spargerea e furt. Naționalizarea e furt. Taxele sunt furt.”

 Mihai Giurgea

[...] Ca sa fii socialist, trebuie sa știi in primul rând ce sunt banii, câta nevoie ai de ei si cat de greu se fac. După care, iți spui: dar de ce sa-mi bat eu capul muncind? Nu mai bine iau de la unul care a muncit deja si are bani? Mama lui de bogătan si exploatator nenorocit!

Si cum iei banii exploatatorilor nemernici? Pai simplu: sau le bagi mana in buzunar direct (ca spărgătorii de magazine din Occupy Wall Street), sau le naționalizezi averea, sau ii omori cu taxele. Diferențele intre aceste metode sunt doar de fațada. In realitate, toate înseamnă același lucru: furt! Spargerea e furt. Naționalizarea e furt. Taxele sunt furt.

Iar furtul înseamnă violenta. Așa ca socialiștii si statele sociale practica violenta de zeci de ani, dar o numesc…”civilizație”. In schimb, când cei furați răspund cu aceeași moneda si se apăra, socialiștii urlă ca din gura de șarpe…[...]

Sursa : capitalismpepaine.ro

19.04.2012,autor : Mihai Giurgea

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2012 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

De teama de a nu se pune rau cu slujitorii Domnului, institutiile statului ignora realitatea facandu-se ca nu observa cum, sub umbrela unei legislatii interpretabile, religia s-a transformat intr-un adevarat business. Prin neimpozitarea activitatilor si proprietatilor detinute de biserici, statul pune umarul la dezvoltarea acestei afaceri. O face pe spatele contribuabilului mirean, permitand ca de la bugetul public sa fie alocate anual sume uriase pentru plata personalului clerical si neclerical, dar si pentru constructia unor noi lacasuri de cult.

 In Romania sunt inregistrate oficial 18 culte religioase. Potrivit legislatiei in vigoare, toate beneficiaza de scutiri de taxe si impozite. Bisericile, indiferent de religia in care slujesc, nu platesc niciun leu pentru cladirile si terenurile aflate in proprietatea lor. De asemenea, nu sunt obligate sa vireze taxe catre stat pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor de cult.

Pornind de la aceste facilitati acordate de statul roman, cultele s-au transformat din asociatiile religioase construite pentru a veni in sprijinul credinciosului in organizatii care au ca principal scop obtinerea profiturilor.

Intreaga lor avere este greu de cuantificat. De fiecare data cand s-a incercat acest lucru, cultele au invocat independenta si au refuzat sa faca publice bunurile detinute. O imagine despre bogatia care se ascunde in spatele credintei se poate obtine trecand in revista afacerile in care sunt implicate bisericile, veniturile raportate anual sau sumele de bani pe care le primesc de la bugetul public.

[...]

Citeste mai mult pe sursa

26.03.2012 Sursa : finantistii.ro

Sursa : sume alocate pentru culte perioada 1990 - 2010

15.03.2012, Sursa : youtube.com

Conf.Dr.Ing.Nicolae Taran

De aproape două decenii, majoritatea concetățenilor sunt convinși că  potențialul turistic al României este enorm și că valorificarea acestui potențial reprezintă  o excepțională și infailibilă resursă de creștere economică. Am auzit nenumărate discursuri despre cât de frumoasă este  natura în România, cât de frumos este litoralul românesc în comparație cu cel bulgăresc,  cât de ospitalieri sunt românii, cât de toleranți sunt românii, cât de frumoase sunt româncele, cât de fascinant este legendarul Dracula și cât de mulți dolari și euro vor intra în România după ce toate aceste minunății vor deveni produse turistice.  Am auzit asemenea discursuri aproape în fiecare zi la postul de radio România Actualități, în emisiunile canalelor de televiziune, în localuri publice, în autobuzul cu care merg la școală, la sesiuni de comunicări științifice, la examene de licență, la susțineri de teze de doctorat și nu în ultimul rând la conferințele de presă ale conducătorilor României. Din păcate, toate aceste convingeri și discursuri s-au dovedit a fi doar mituri sau basme și nimic altceva. De ce ? Pentru că investițiile foarte mari din ultimul deceniu nu au făcut puzderia de hoteluri și de restaurante românești mai atractive pentru turiștii străini. Dimpotrivă, dintr-o activitate cât de cât eficientă în ceea ce privește veniturile valutare nete, turismul românesc a devenit în perioada 2005 - 2010 o activitate acut deficitară în raport cu acest criteriu esențial de evaluare a competivității. Datele prezentate în continuare reflectă foarte clar acestă emergență negativă.  

Sursa datelor : Eurostat yearbook  2011, http://epp.eurostat.ec.eu

Astfel, dacă în 2005 veniturile valutare nete din turismul autohton au totalizat 102 milioane euro, în 2010 valoarea acestui indicator a devenit  negativă:  -380 milioane euro. În al doilea rând, dacă în 2005 veniturile valutare din turism ale companiilor românești au fost cu 12% mai mari decât cheltuielile turiștilor români în străinătate, în 2010 cheltuielile turiștilor români în străinătate au fost cu 44 % mai mari decât incasările valutare ale companiilor turistice românești. În sfârșit, ar mai fi de subliniat următoarea discrepanță majoră dintre resurse și rezultate: în 2010  ponderea salariaților din turismul românesc față de totalul salariaților a fost de 2,5%, iar ponderea deficitul valutar din turism în raport cu deficitul de cont curent al balanței de plăți externe a României a fost de 6,9%!

Oare de ce nu știu românii să facă turism?  Și de ce știu să facă turism americanii, spaniolii,  italienii, grecii, austriecii, francezii, portughezii, ungurii, bulgarii,  slovenii și maltezii ?  Ce au ei și noi nu avem? De ce sunt atât de mofturoși turiștii străini și nu acceptă oferta turistică atât de plină de promisiuni a Elenei Udrea ? Foarte multe întrebări, dar un singur răspuns după părerea mea.  În timp ce în România se face turism de dragul turismului,  iar numărul celor care își dau cu părerea despre turism este imens, in cazurile menționate se face pur și simplu turism.  Altfel spus, la noi foarte mulți se fac că fac turism, în timp ce la ei aproape nimeni nu se face că face turism sau orice altceva…

Surse de date:

Institutul Național de Statistică, Anuarul statistic 2010.

Institutul Național de Statistică, Buletin statistic lunar, 11/2011

28.02.2012,Timisoara, Conf.Dr.Ing.Nicolae Taran

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 - 2012 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved

Am sa va spun o poveste uimitoare. Uimitoare… si Nu tocmai,… uimitoare si in acelasi timp/dintr-un anumit punct de vedere/ normala, obisnuita parca pentru maniera in care Romania/majoritatea romanilor din tara/  isi gestioneaza Resursele, fie ele umane sau materiale, Resursele de Valoare cu care i-a inzestrat Natura.

Un prieten bun si-a inchis firma in urma cu cca. un an, un an si jumatate. Il cunosc ca un bun economist, dar, - din cite ma pricep si eu -  nu iesit din comun. Si il stiu deasemenea si ca bun antreprenor, experimentat, trecut prin vreo 2-3 falimente in anii 90, dar de fiecare data s-a redresat sanatos, prin propriile forte, ajungind in cele din urma, acum, zic eu, un bun si experimentat antreprenor.

De aceasta data si-a inchis firma din proprie initiataiva, fara a da faliment. Pur si simplu imi spunea, in discutii la un prinz s-au la o cafea, ca o va face pentru ca s-a saturat sa mai fie furat de stat. S-a saturat sa mai lucreze in conditiile in care I se pretinde sa plateasca unui stat aberant 110% din cifra de afaceri a firmei si sa trebuiasca sa faca adevarate exchibitii pe sirma ca sa poata plati de fapt doar 95% pentru a ramine cu 5% din ceea ce munceste.

Zis si facut. In cele din urma prietenul meu, devenit un capitalist pur singe, fata de anii ‘90 - spun asta pentru ca am avut ocazia sa-I vad/observ evolutia, traind la 2 case de el - si-a inchis compania asa cum a zis si se pregatea sa plece in Canada.

Dealtfel asi vrea sa mai adaug faptul ca in cadrul unei discutii mai largi, intr-un cerc mai larg de prieteni comuni, un alt prieten de-al nostru, inginer agronom, care si el avea o mica afacere acasa, ne-a anuntat ca pleaca exact la inceputul acestei crize in 2007, si chiar plecase, acum traieste la Kitchener in Canada.(Lasa ca si asa in Romania stau 3 mil.de hectare ne lucrate, romanii se pare ca n-au nevoie de specialisti in agricultura iar statul nu este interesat de rezolvarea problemei propietatii asupra pamantului, nici de investitii private si nici de folosirea de tehnologie avansata in agricultura)

Buuun. Revin.

In cele din urma prietenul care tocmai si-a inchis firma (la sfirsitul lui 2010) a inceput sa isi caute ceva de munca pentru a acoperi perioada care mai era necesara sa rezolve plecarea in Canada. Dar ce sa vezi, pe piata muncii lucrurile se inrautateau intr-un mod galopant, iar prietenul meu nu prea isi gasea de lucru.

Acuma chiar de foame nu murea familia prietenului meu, avind in vedere experienta pe care o avea in afaceri si faptul - mai rar si deosebit de semnificativ - ca isi lichidase afacerea pe plus, si nu avea datorii la nimeni. Dar uimirea,consternarea,stupoarea incepuse sa-i fie tot mai mare pe masura ce contacta/discuta cu din ce in ce mai multi “antreprenori”, “patroni” la care intentiona sa se angajeze.

Pe linga faptul ca e tot mai greu sa gasesti de lucru, sint tot mai putine locuri de munca, iar fiscalitatea e aberanta, imi spunea ca este siderat de modul in care majoritatea romanilor (patroni) gindesc si inteleg cum trebuie sa lucreze. Cum pierd vremea toata ziua patronii de firme mici, cum nu erau de gasit la ora fixata pentru interviu, cum se pling fara rost, cum - culmea - in majoritatea firmelor private mari, corporative, se angajeaza - atentie ! - pe pile, cum amante semianalfabete ale unor politruci sau insi dubiosi sint anjagate in posturi care le depasesc conditia intelectuala, cum chiar si cind lucra cu firma lui si se trezea la 6-7 dimineta, iar la ora 9 dadea telefoane la furnizori sau clienti si nu  avea cu cine vorbi, pentru ca nimeni nu era la munca nici la ora 9 dimineata.      

Pur si simplu a ramas siderat de cit de socialist e “capitalismul” in Romania.

Sau cit de mult ne aseamanam cu grecii, in felul nostru de a trata lucrurile.

“Pai tu in ce tara traiesti? Esti rup de realitate?” L-am intrebat intr-una din discutiile noastre.

Hmm. Este foarte interesant cum oamenii cu adevarat de valoare gindesc si actioneaza altfel, parca rupti de felul in care gindeste si actioneaza majoritatea prostimii.

Si aici nu ma refer la cine stie ce genii. Ma refer doar la niste oameni absolut normali care manifesta putina seriozitate si bun simt. Numai ca in Romania sa ai un comportament normal si putina seriozitate, e anormal.

Si fenomenul asta il puteam observa chiar live - chiar in mica noastra comunitate -  pentru a nu stiu cita oara. Dar si mai interesant este ca,  privind lucrurile per global/in intreg ansamblul lor, nu putem sa nu observam ca forta naturala “a atractiei” lucreaza/functioneaza intr-adevar si ca pina la urma valorile (elementele de valoare, eficiente pentru viata) se concentreaza in anumite zone.  

Asadar suparat ca nu isi poate gasi de lucru nici macar ca sofer sau ca “un cacat de agent de vinzari (de distributie) de marfuri”ca sa-l citez, pritenul meu pleaca intimplator (sau nu) pina in Germania. Impreuna cu familia sa , mai obisnuiau sa mearga in scurte vizite de weekenduri in Austria sau Germania.

In Germania, in Munchen la celebra sarbatoare October Fest, se intilneste cu o fosta profesoara, sa fiu mai exact era fosta noastra profesoara de fizica din clasele 5-8, care traieste si profeseaza,acum, la un liceu in Germania, mai exact la Ingolstatd, un mic oras la nord de Munchen. (Inca o mentiune : in Germania la Munchen si in imprejurimi exista o puternica comunitate formata din nemti si romani plecati din zona noastra - a Banatului - inca din anii ‘70.)  

Ca sa o scurtez, din discutii cu fosta profa de fizica din gimnaziu, aceasta, bineinteles, dupa ce ia la cunostinta despre ceea ce face prietenul meu (si familia) in ultima vreme, ii spune ca ea cunoaste un tip (prieten) care lucreaza la o firma/fabrica (pentru ca Germania inca mai are industrie, fabrici adevarate, spre deosebire de Romania care mai un pic si nu mai are nici economie). Prin urmare, doamna de fizica ii propune prietenului meu sa incerce sa se intilneasca toti trei  pentru o discutie, dar ii spune clar ca aceasta nu poate fi nici pe departe o incercare de anjagare pe “pile” asa cum aflase de la prietenul meu ca se practica in “capitalismul” romanesc. 

In fine neamtul, prietenul fostei noastre profesoare lucra in Ingolstadt, la ce fabrica? La Audi. (Pentru cei care nu stiu, in Ingolstadt se afla uzinele in care se fabrica celebra marca de masini Audi, in Germania)

Atentie! Fara a cunoaste limba, cu translator prietenul meu este evaluat ca economist  la un interviu, ca urmare a unor CVuri depuse la companie, discutii si preevaluari facute de perietenul profesoarei si ca urmare a unor evaluari si reevaluari scrise, obiective, si discutii ale acestuia din urma la HR (resurse umane) la ei la companie. Este reprogramat peste 1 saptamina, in acest timp este (probabil) din nou reevaluat CVul si interviul inregistrat. Pentru ca apoi sa fie rechemat peste 1 luna, din nou reintervievat si apoi angajat ca economist la Audi si concomitent trimis la curs intensiv de limba germana dupa orele de program, tot in cadrul uzinei.   

Hmm! Inimaginabil! Fictiune sau realitate? In ce fel de lume traim, totusi?

Ce fel de ratiune sau logica poate fi asta?

Ceea ce pentru “patronii”romani, statul roman, si in general economia romaneasca nu a fost bun de nimic, pentru nemtii de la Audi, de la Ingolstadt, se dovedeste a fi util, a fi de real folos.

 
Sursa : youtube.com

Sursa : youtube.com
Prietenul meu nu si-a vindut in cele din urma casa din Romania si nu a mai plecat in Canada. Pentru ca locuind in vestul tarii, din regiunea noastra se ajunge relativ repede in Germania, practic poate veni acasa in fiecare weekend. Mai are si parintii, socri rude etc. in Romania. Numai ca prietenul meu, acum, prefera sa mearga in alte parti in weekenduri sau in timpul liber : la Insbruk, la Stuttgart, la Salzburg, prin Frakfurt, la mare in Franta, Spania sau Italia sau prefera chiar sa doarma.

Se gindeste inca foarte serios daca sa-si lichideze definitiv relatiile cu tara sau nu. Cu toate ca azi distantele s-au scurtat foarte mult, fata de anii ‘70-’80. Autostrada Munchen - Viena a ajuns pina la Mako (la 20km de granita cu Romania) iar prin ‘80 chiar si Austria nu avea autostrada nici pina la granita cu Ungaria.

Dar atunci cind se gindeste la ostilitatea si dispretul sistemului din Romania - fata de el (si de individ,si de propietatea sa in general) - pe care le-a experimentat ani de zile, isi spune ca nu mai merita sa aibe de-a face cu o astfel de Romanie si atunci (probabil) se gindeste la parafraza unui citat al unui mare general roman : iar tie popor ingrat (care tolerezi un astfel de sistem in tara mea) nu iti voi lasa nici cenusa mea.

Ce a pierdut Romania? Ce a pierdut statul roman, poporul ignorant?

Ce mai conteaza,  unde a mers mia merge si suta. De 30 - 40 de ani pierdem (ne pleaca) valori umane inestimabile, pierdem resurse naturale si risipim resurse materiale uriase.   

Sigur sint destui Cretini care vor zice : eh, e o poveste banala, ca astia au plecat milioane si la capsuni si ingineri si de tot felul si n-am murit iacata ca Romania e tot aici…

Numai ca nu e chiar asa.

Eu spun ca o tara care pierde masiv un asemenea prototip de familie, a pierdut TOTUL!

De ce totul? Din cauza ca aceste familii mai au si copiii. Si asemenea familii pleaca cu tot cu copiii, spre deosebire de capsunari care-i lasa acasa, vai de capul lor.

Prototipul unei asemenea familii (ca a prietenului meu) este : el (sot)/ea (sotie) antreprenori/economisti/ ingineri/medici , 2copiii, ambii liceeni sau 1gimnaziu/1liceu,  unul informatica/mate-fizica viitor inginer programator,constructor,economist  celalalt filosofie/limbi straine/medicina/telecomunicatii.

O tara care pierde masiv un asemenea prototip/tipar de familie este o entitate care trage sa moara pentru ca isi pierde cele mai sanatoase celule mature si inclusiv celulele stem (adica copiii acestor familii), isi pierde, deci, totul, inclusiv viitorul.

25.02.2012, Bogdan Dragos

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 - 2012 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved

Radu Soviani

Dorin Gidiu

In aceasta seara reputatul analist Dorin Gidiu vine din nou la Radu Soviani in emisiunea The Money Show.

Radu Soviani ne promite o noua emisiune de referinta despre complexitatea problematicii economiei mondiale.

Asa cum ne-au obisnuit, la fiecare sfirsit de februarie Radu Soviani si Dorin Ghidiu vin - intr-o extraordinara emisiune - cu date noi extrase din complexitatea miscarii pietelor economico-financiare, date si indici pe care Dorin Ghidiu face o analiza de o acuratete nemaiantilnita la majoritatea analistilor, pe baza careia putem vedea, imperuna cu reputatul analist, previziuni si tendinte clare.

Emisiunile realizate de Radu Soviani in care este invitat  Dorin Gidiu se ridica, intodeauna, la cel mai inalt nivel, din punct de vedere continut - show pe domenul analize economico-financiare. Astfel incit nu exista nici o diferenta intre asemenea emisiuni realizate de Soviani si oricare altele, pe domeniul respectiv, pe care le vedem la FOX BUSINESS, CNBC, CNN sau Deutsches Anleger Fernsehen (DAF TV) 

23.02.2012, zonaeconomica.ro

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor ©Copyright 2011 /Toate drepturile rezervate/All Rights Reserved

2008 - 2012 ZE ® (zonaeconomica.ro) /All Rights Reserved