Conf.Dr.Ec.Nicolae Taran

Dupa cum este cunoscut, Romania a fost afectata in ultimile 18 luni de o grava criza economica. In consecinta, produsul intern brut a scazut cu 9,5% in perioada ianuarie 2009 - martie 2010,  iar  numarul de salariati a scazut cu 10% in ultimile 18 luni.. Cu toate acestea, in pofida aparentelor si mai ales a ” evaluarilor ” facute recent de Traian Basescu, fenomenul de cadere libera a economiei romanesti, care afecteaza acum majoritatea populatiei, a inceput in 2008 si nu in anul trecut. Astfel, in ultimii doi ani si jumatate numarul de salariati a scazut in mod continuu de la 4,885 de  milioane in ianuarie 2008, la 4,739 de milioane in decembrie 2008, la 4,368 de milioane in decembrie 2009, respective la 4,264 de milioane in luna iunie a acestui an. Cu alte cuvinte, in ultimile 30 de luni numarul salariatilor a scazut in Romania cu 621000 ( 12,7% ). Pe de alta parte, desi in anul 2008 produsul intern brut a crescut cu 7,3% in termini reali comparativ cu anul precedent, in perioada ianuarie 2008 - martie 2010 produsul intern brut a scazut in Romania cu 3% in termini reali. In sfirsit, tot in ultimile 30 de luni datoria externa totala a Romaniei a crescut in mod aberant de la 55 de miliarde de euro in ianuarie 2008, la 72,3 miliarde de euro in ianuarie 2009, la 80,2 miliarde de euro la inceputul acestui an, respective la 87,1 miliarde de euro ( 110 miliarde de dolari ) in present.

Dar ce anume a declansat si cum ar putea fi atenuata sau oprita aceasta cadere libera a economiei romanesti?

Fara indoiala, cauza principal a actualului declin acut si prelungit al economiei romanesti o constituie cresterea disproportionata a consumului privat si public in raport cu investitiile din sectoarele primare ale economiei( industria si agricultura ). Mai precis, cresterea spectaculoasa a produsului intern brut din perioada 2004 - 2008 a fost determinata mai ales de  cresterea aberanta  a consumului ostentativ ( bunuri de lux ) si a sectorului imobiliar, crestere favorizata in mod iresponsabil prin politicile  fiscale adoptate de autoritatile care au condus Romania in aceasta perioada nefasta. In loc sa favorizeze si sa  sustina prin politici fiscale adecvate proiectele de investitii in industrie si in agricultura, autoritatile de la Bucuresti au favorizat consumul ostentativ, respectiv importurile si  investitiile interne si externe care amplifica  un asemenea consum. Drept urmare, populatia ocupata in agricultura si in industrie a scazut dramatic in ultimii ani, ca sa nu mai vorbim de precaritatea tehnologica, de gradul redus de integrare verticala a majoritatii activitatilor agricole si industriale din Romania sau de cresterea nesustenabila a importurilor si a indatorarii externe publice si private. Ar mai fi de adaugat ca indecizia si incompetenta actualuilui govern au contribuit in cea mai mare masura la tragicul declin economic, cultural si social al Romaniei.

In acest context, se mai poate face ceva ?

Evident, intotdeauna se mai  poate face ceva, chiar si in cazul unui foarte probabil colaps economic si social al Romaniei. Mai intii, ar trebui simplificata si rationalizata legislatia in ceea ce priveste fiscalizarea veniturilor companiilor si ale populatiei si mai ales prin legiferarea unor acte normative care sa favorizeze economisirea si investitiile in industria si in agricultura din Romania. In al doilea rind, ar trebui asigurata scolarizarea  tuturor tinerilor care vor sa invete o meserie utila economiei romanesti. Apoi, ar trebui facut ceva pentru ca cei doua milioane de romani care lucreaza pentru salarii lunare de 150-200 de euro sau isi cauta disperati locuri de munca sa nu mai emigreze in masa. In sfirsit, ar trebui o schimbare de conduita  pentru romanii care refuza in mod nejustificat sansa de a se realiza prin munca. In afara acestor solutii strict necesare   pentru evitarea disolutiei Romaniei nu cred ca exista prea mule alternative. In nici un caz nu cred  ca “exportarea” somerilor, a tinerilor si a romilor din Romania reprezinta o solutie care sa asigure supravietuirea celor romasi acasa…

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Dr.Ec.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

Timisoara, 25 august, 2010.

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a textelor de pe acest site, in original sau traducere fara acordul scris al autorilor

 
  Dacă turismul are de suferit în 2010, mini vacanţele de weekend au explodat vara acesta. Explicaţia este una simplă. Oamenii preferă un concediu scurt şi ieftin, decât o săptâmână în destinaţii îndepărtate.

Iubitorii de munte, din regiunea de vest sunt interesaţi de Semenic, Retezat sau chiar de staţiunile montane din afara ţării noastre. Cei care preferă însă soarele şi bălăceala merg în mini vacanţe în staţiunile Băile Felix şi 1 Mai sau la ştrandurile din Ungaria.

Preţurile nu sunt tocmai mici, însă oferta este pe măsura costurilor, spun agenţii de turism.

20.August.2010, Reportaj realizat de Ioana Ciurlea / analogtv.ro

Sursa : analogtv.ro
Material video preluat de ZonaEconomica.ro, prin amabilitatea : analogtv.ro

Unde sint banii nostrii ? “where’s our money?” …………  “i dont know”.

“We want our money back ! “ zice Michael Moore tinind in miini un sac si fluturindu-l la intrarea in cladirea luxoasa a unei corporatii.

Aceastea sint citeva dintre uluitoarele replici din documentarul lui Michael Moore “Capitalism: A Love Story”

Documentarul lui Michael Moore, lansat in USA, in 23 Septembrie 2009 arunca o privire asupra crizei economice mondiale, a cauzelor ei si a imenselor sume de bani ajunse din buzunarele mici ale contribuabililor in cele mari si nesatioase ale institutiilor financiare private. Este vorba de “cel mai mare jaf din istoria tarii”,  prezentat in acest documentar in care personajul negativ este reprezentat de bancile mari si fondurile de investitii, care folosesc capitalul investitorilor pentru a-i favoriza pe cei de pe Wall Street, acei “putini si privilegiati”, in detrimentul americanilor simpli, de pe “Main Street” - strada principala a oamenilor de rand. “Capitalism: A Love Story” arunca o privire asupra relatiei dintre banci, politicieni si Departamentul Trezoreriei din SUA si incurajarea americanilor de rand care s-au imprumutat dincolo de capacitatea lor de plata, pentru a achizitiona locuinte si bunuri, si au creat premisele crizei financiare care a dus la somaj si la pierderea acestor locuinte si bunuri.

Cast: Michael Moore
Director: Michael Moore
Writer: Michael Moore
Studio: Overture Films

Presedintele Traian Basescu

     Preşedintele Romaniei, Domnul Traian Băsescu a declarat miercurea trecuta la postul de radio România Actualităţi că : “Introducerea unei cote unice pe orice fel de venit este o soluţie pentru reducerea deficitului bugetului de pensii, care blochează dezvoltarea”.[...] “Orice traitor intr-o tara este dator unui impozit. Acesta mi se pare o solutie. Deficitul ar putea fi redus, astfel, cu 1,2 miliarde si ne-am imprumuta mai putin. Eu inteleg foarte bine ca pensiile sunt mici. Hai sa gasim o solutie de echilibru.” a mai spus Domnul Traian Basescu.

“Romania ar da o lovitura extraordinara, daca ar gasi formula sa impoziteze toate veniturile. Politicienii au tentatia de a privi catre interesele de vot, decat catre interesul national. O generalizare a impozitarii venitului in Romania ar crea premisele unei cresteri de 4-5% anul viitor. Avantajele ar fi extraordinare. Dar, nu depinde de presedinte. Daca ar fi depins de mine, as fi facut-o de mult.” A mai spus Domnul Presedinte.

11.August.2010, Echipa ZonaEconomica.ro 

Sursa foto : zonaeconomica.ro

Fie ca merg sau nu in vacanta, multi din regiunea noastra, printre care, trebuie sa recunosc, ne numaram si noi (eu cu sotia) obisnuiesc sa-si ia cite o pauza in timpul anului in care sa de-a o fuga la Wiena.

Pentru cei din vestul tarii, drumul pana la Wiena este relativ usor de parcurs mai ales in ultimii 4 -5 ani, de cind Ungaria si-a dezvoltat structura de autostrazi pina linga graniata cu noi.

Cred ca este aproape imposibil sa nu te indragostesti de Wiena de ordinea lor proverbiala, de stilul de viata de aici.

Wiena e plina parca de o energie pozitiva. Wiena te inspira, te motiveaza sa fi mai competitiv, mai eficient, mai bun, mai organizat, mai sanatos, mai calculat,  mai degajat si parca mai… om.

Nu tu manele sau muzica data la maxim in masini.

Nu tu tiganii si mizerie in mijloacele de transport.

Nu tu mutre respingatoare din partea vanzatoarelor.

In Viena nu auzit nici un scandal, nici o cearta, nici o discutie in contradictoriu.

Nu vezi un ”cocalar” sau interlop care sa sara la bataie, sau care sa te injure din masina pe geam ca nu te dai la o parte sau ca nu i-ai acordat prioritate, desi nu avea prioritate.

Nu vezi un veun ”boconc” sau veun marlan care arunca ambalaje sau seminte din masina.

Nu vezi gunoaie, hirti, ambalaje, coji de banana, pet-uri si guma de mestecat, lasate in caruciorul de la supermarket.

Nu vezi nimic din toate astea.

In Wiena iti incarci “bateriile” mental cu energii pozitive, pentru ca nimic negativ nu gasesti in locul acela si daca intimpini eventuale probleme sistemul e organizat ca sa te ajute, sa-ti ofere solutii si nu sa te incurce.

In Wiena se intampla tot timpul ceva interesant fie ca e legat de teatru, muzica sau alte evenimente. Wiena nu cunoaste monotonia si plictiseala.

Te poti pierde in nesfirsite plimbari prin parcuri sau pe strazile pline de cafenele si localuri cochete, poti poposi la terasa superba a unei cafenele sau poti sa mergi la un spectacol, la un concert sau la o expozitie.

Der Ring. Splendidul bulevard al Wienei pe care se simte puternic spiritul vechii monarhi de Habsburg si pe care mereu ne place sa ne plimbam de cite ori venim la Wiena. In 1857 zidul si bastioanele orasului au fost distruse si in urmatorii ani a fost creat bulevardul circular care inconjoara centrul orasului.
Ringul este intesat de cladiri guvernamentale si monumente  cladiri rezidentiale, piete si parcuri, restaurante si cafenele elegante

Wiena, Wiena, Wiena. Strazi udate de dimineata devreme, prospetime si aer curat, terase si cafenele elegante, strudelul cu mere si cu sos de vanilie sau “apfelstrudel”, fara doar si poate lumea germana este legata direct de aceasta prajiturica.

Infrastructură super-organizată, Ringul, Parcul Prater, Stephansplatz, Palatul Schonbrun, Donaustadt, acest veritabil City al Wienei, Palatul Belvedere, Wiener Staatsoper, Palatul Imperial Hofburg, Turnul Dunarii - Donau Turm, toate acestea si multe altele fac parte din Wiena si pentru toate acestea multumim providentei, Iti multumim Doamne ca exista Wiena.

08.08.2010, autor : Ec.Alin Ardelean

Galerie Foto

Sursa foto : adevarul.ro, Remus Runcan

Dupa 20 de ani  s-a turnat primul kilometru de asfalt la autostrada care leaga Romania de Europa. Dupa 20 de ani   s-a pus prima caramida,  la propriu,  la baza proiectului care leaga Romania de Europa, la propriu, Autostrada Vestului.  

    Intre  timp Ungaria deschide la finele lunii viitoare circulaţia pe încă 32 de kilometri de autostradă între localităţile Mako şi Szeged. La tronsonul maghiar se fac ultimile retusuri el fiind practic gata. Tronsonul Mako şi Szeged face parte din cei 180 de kilometri de autostradă pe care Ungaria îi va adăuga în acest an reţelei sale, care însumează deja 1.100 de kilometri.

    Moment extrem de semnificativ, turnarea primului kilometru de astfalt pe Autostrada Vestului, marcheaza terminarea unei perioade de 20 de ani confuzie, 20 de ani in care viata ne-a aratat ca este cel mai dur profesor, viata mai intii pedepseste apoi preda lectia. Acest moment este demn de a fi consemnat in top cele mai importante momente care au jalonat existenta de dupa 1989 a Romaniei. 

    Dupa 20 de ani in care am bijbiit, incepind proiecte de autostrazi din jurul capitalei inspre nicaieri si lasindule neterminate, am realizat in sfirsit ca de fapt  Viena si Parisul sint de la Nadlac mai incolo pe directia Vest iar o infrastructura, reala, adevarata de care sa ne-o  legam pe a noastra exista tot dincolo de Nadlac. Unde mai pui ca majoritatea relatiilor comerciale de azi le avem tot cu tarile din vestul Europei.

  Dar amploarea fenomenului de constructie a Autostrazii Vestului este uriasa si depaseste cu mult conturul a cea ce se arata in media.

Asteptarile comunitatii locale, regionale, de la acest proiect, de asemenea sint enorme.

Exista in rindul comunitatii locale si regionale extrem de mari tensiuni acumulate,  datorita perioadei lungi de timp în care nu s-a întâmplat nimic legat de  acest proiect. Autoritatile locale sint de partea comunitatii, simt aceste tensiuni si exista vointa si determinare din partea lor ca sa transpuna, cit mai repede, in realitate acest proiect.

Gheorghe Falca

Cu siguranta sint multi care au contribuit si contribuie cu eforturi deosebite la realizarea acestui proiect. Insa este remarcabil rolul lui Gheorghe Falca, primar al municipiului Arad si lui Eusebiu Pistru, Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, de-a lungul timpului pentru  realizarea acestui proiect.

   Eusebiu Pistru  Pistru Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor a declarat de curind pentru ziarul

Eusebiu Pistru

Observator : „S-a terminat o porţiune, am turnat asfaltul pe un kilometru în judeţul Arad şi aproximativ un kilometru în judeţul Timiş. Lucrările pe tot ce ţine de autostradă, umplutură, poduri, podeţe, viaducte, sunt la turaţie maximă. În urma discuţiilor avute cu antreprenorul sperăm ca termenul de finalizare al autostrăzii să fie cel târziu la începutul anului 2012, dacă nu se va putea la finalul lui 2011. Este un moment important acesta şi foarte aşteptat de comunitate”.

Iar pentru ziarul Adevarul domnia sa a mai spus :

“Te simţi altfel când vezi că s-a turnat asfaltul, parcă te împinge şi mai mult de la spate să creşti ritmul.”

În acest moment, la Autostrada Vestului lucrează aproximativ o mie de persoane, şoferi, muncitori şi ingineri. Pe teren se află 300 de camioane şi 150 de utilaje

Constructorii spanioli de la FCC sustin ca vor termina Austrada Vestului mai repede decat prevede contractul, la inceputul anului 2011.

Tronsonul din autostrada Arad - Timişoara in care e inclusa şi centura municipiului Arad, a căror valoare de execuţie este de 307 milioane euro, are o lungime de 44 de kilometri. Tronsonul se va conecta la autostrada Arad-Nădlac, în lungime de 38,5 kilometri, valoarea estimată a lucrărilor fiind de 198,5 milioane eur.

07.08.2010, reportaj Echipa ZonaEconomica.ro

Primul kilometru din autostrada Arad - Timişoara a fost asfaltat între localităţile arădene Şagu şi Cruceni. După acest prim strat, constructorul spune că vor mai fi turnate cel puţin două pături asfaltice. Pentru construirea drumului muncesc 300 de camioane şi peste 150 de utilaje. Momentan, constructorul se laudă că a realizat 40% din poduri, 55% din pasaje şi 90% din podeţe. Asta nu însemnă că toate lucrările sunt în grafic.

05.08.2010, realizator : Caterina Ledrer /analogtv.ro

Sursa : analogtv.ro

Material video preluat de ZonaEconomica.ro, prin amabilitatea : analogtv.ro

Conf.Dr.Ec.Nicolae Taran

Acum citeva zile am aflat, din pacate cu intirziere, ca Dennis Meadows, coordonatorul primului Raport al Clubului de la Roma, a primit in urma cu citeva luni cea mai inalta distinctie stiintifica japoneza.

Revenirea in actualitate a lui Dennis Meadows si a controversatelor sale scenarii reprezinta , fara indoiala, un fapt extrem de pozitiv, dupa o lunga perioada de timp in care comunitatea stiintifica si media internationala au inclus foarte sporadic pe agenda lor asemenea teme de cercetare si de dezbatere. Drept urmare, m-am gindit ca in asemenea imprejurari ar fi extrem de utila opiniei publice o evaluare post factum, pe baza unor indicatori nesofisticati, a gradului de adecvare la realitatea ultimilor trei decenii a prognozelor lui Meadows.  Am publicat saptamina trecuta rezultatele acestei evaluari intr-o lucrare cu un titlu retoric: Cine a avut dreptate ?

Evaluarea mea a confirmat, asa cum era de asteptat, concluziile si recomandarile celebrului scenariu realizat in 1972 de echipa de cercetatori de la MIT coordonata de Dennis Meadows si publicat sub denumirea - care a prodos atita idiosincrazie - ” Limitele cresterii”. Dar, pe linga aceasta confirmare, cred ca rezultatele si concluziile demersului meu redactat, ca sa spun asa, pe intelesul tuturor sunt cu mult mai importante si mai socante decit par la prima vedere. Dar care sunt rezultatele acestei evaluari?

In ultimile trei decenii populatia globului a crescut de 1,5 ori; produsul intern brut nominal global a crescut de 2,9 ori; datoria externa globala a crescut de 47 de ori, in timp ce consumul global de energie primara a crescut de 1,7 ori. In alti termeni formali, populatia globului a crescut in ulimile trei decenii cu o rata anuala de 1,4%, produsul intern brut nominal cu o rata anuala de 3,6%, creditul extern cu o rata anuala de 13,7%, in timp ce consumul de energie primara a crescut cu o rata anuala de 1,8%. Oricum am analiza lucrurile, cresterea economica mondiala din ultimile trei decenii a fost extrem de ineficienta din punct de vedere financiar si energetic. Pentru ca atunci cind consumul de energie creste mai repede decit creste populatia, iar datoria externa globala creste de 16 ori mai repede decit produsul intern brut nominal este cel mai bine sa spui ceea ce spunea mai demult remarcabilul profesor Victor Craciunescu: ” S-a scremut muntele si a nascut un soricel!”.  Pe de alta parte , este extrem de evident, ca sa spun asa, ca o traiectorie de crestere in care populatia, consumul de energie si produsul intern brut cresc exponential, iar consumul de resurse financiare creste asimptotic - pentru ca o curba de crestere exponentiala in care rata de crestere este de 13,7% se transforma rapid intr-o curba de crestere asimtotica - nu este sustenabila nici macar un singur deceniu.

Astfel, sa presupunem ca rata anuala de crestere a populatiei globului va fi scadea in deceniul urmator la 1,3%; consumul de energie primara pa locuitor se va mentine constant; produsul intern brut va creste cu o rata anuala de 3%, iar datoriile externe totale cu o rata anuala de 10%. Sa mai presupunem ca actuala criza economica se va termina anul viitor, iar in ultimii noua ani ai deceniului urmator procesul de crestere econmica se va derula conform scenariului mentionat. Ce se va intimpla in acest caz? Conform acestui scenariu, populatia globului va creste in 2020 pina la 7,6 miliarde de locuitori, produsul intern brut nominal va fi de 75300 de miliarde de dolar, soldul global al indatorarii externe va fi de 134100 de miliarde de dolari, iar cosumul global de energie primara va fi de 13000 de miliarde de tone echivalent petrol. Fara discutie, o asemenea traiectorie de crestere este nesustenabila, deaoarece in aceasta situatie datoriile externe globale ar reprezenta 178% din produsul intern brut global, iar economia golobala ar intra in insolventa generalizata. Ca sa nu mai vorbim de dificultatile extreme determinate de cresterea cu 15% a consumului actual de energie primara sau de faptul ca la un asemenea nivel al cosumului resursele de carbune, petrol si gaze naturale ale planetei s-ar epuiza in citeva decenii. Si atunci, ce-i de facut? In termeni tautologici, evitarea unui cataclism economic apocaliptic la nivel mondial implica o crestere rapida si radicala a eficientei energetice si mai ales financiare a economiei mondiale. Dar cum se poate realiza un astfel de miracol? Din pacate, sistemul politic si opinia politica internationala este extrem de atomizata si de dezbinata atunci cind este vorba de solutionarea unor probleme globale determinante pentru supravietuirea omenirii. Exista citeva grupuri de interese extrem de bine organizate ai caror purtatori de cuvint - politicieni si lideri de opinie - sustin ca problema epuizarii rapide a resurselor fosile de energie este o falsa problema, intrucit exista unstoc suficient de mare de tehnologii energetice miraculoase care vor asigura pe termen indefinit un consum energetic mereu in crestere. Evident ,asemenea supozitii reprezinta utopii extrem de nocive sau falsuri grosolane, intrucit producerea, transportul si consumul energiei la scara planetara implica costuri prohibitive si ireversibilitate. Spre exemplu, sa admitem ca miine s-ar livra consumatorilor un autoturism echipat cu un motor cu benzina sau motorina care ar consuma de zece ori mai putin combustibil decit autoturismele actuale. Paradoxal, un asemenea auturism miraculos nu ar ar rezolva actualele probleme determinate de masificarea utilizarii automobilului. De ce? Pentru ca o ieftinire drastica a utilizarii automobilului ar multiplica fulgerator numarul actual de posesori de automobile. La fel de fulgerator, insa, s-ar constata ca actuala infrastructura rutiera si logistica specifica industriei auto ar fi total inadecvata cantitativ si calitativ. Iar adaptarea infrastructurii rutiere si logistice la noile cerinte ar implica un consum urias de resurse financiare, naturale si de energie, astfel ca in scurt timp reducerea spectaculoasa a consumului de combustiblil la nivelul fiecarui autoturism ar fi anulata in mod inevitabil de costuri conexe ( infrastructura si logistica) prohibitive. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca rezervele de energie fosila sunt , ca sa spun asa, irevocabil finite.
In ceea ce priveste cea de-a doua problema reziduala a traiectorie de crestere a economiei globale, problema ineficientei flagranta cu care sunt utilizate resursele financiare, aici situatia este si mai complicata. Este evident ca o multiplicare de 47 de ori a creditului extern raportata la o majorare de numai 2,9 ori a produsului intern brut la nivel global reprezinta un esec fara precedent in istoria omenirii. Pentru ca , in ipoteza ca deducem estimativ din valoarea produsului intern brut valoarea salariilor si a celorlalte venituri din munca , valoarea fluxurilor de numerar reziduale la nivel global este cu mult mai mica comparativ cu un cost minim al serviciului datoriei externe. Cu alte cuvinte, dupa trei decenii de ” dezvoltare si progres” , economia mondiala s-a dovedit a fi falimentara si a intrat in criza financiara. Mai are rost, in acest context, sa vorbim de “piete financiare”, piete care potrivit doctrinei conservatoare ar trebui sa tinda automat spre echilibru? Care echilibru? Evident, mult mai relevant ar fi sa analizam cauzele esecului POLITICILOR monetare si financiare OCULTE impuse la nivel global de SUA , Zona Euro si Japonia, decit de asa-zisul esec al pietelor monetare si financiare globale.
Din aceasta perspectiva, poate fi formulata intrebarea: pot fi rezolvate problemele globalizarii economice fara a lua macar in discutie necesitatea unui management al acestui proces? Este, deci , necesar un “guvern mondial”? Dupa parerea mea , daca acceptam existenta unei economii globale bazata pe libera circulatie a muncii si a capitalului, atunci trecbuie sa acceptam in mod automat si necesitatea unui management global. Pentru ca actiunea umana colectiva orientata spre anumite scopuri comune implica in mod necesar conducatori si condusi. Alternativa la acest “rau necesar”care este managementul o reprezinta deciziile prin consens si dreptul de veto. Dar in afara unor comunitati minuscule si extrem de coezive din punct de vedere ideologic sau religios, nicaieri si nicicind nu a fost , nu este si nu va fi posibila utopia substituirii managementului prin regula consensului. Acesta cerinta intrinseca a conditiei umane a fost cu mult timp in urma demonstrata atit empiric , cit si teoretic. Ma refer mai ales la K. Arrow , care a primit premiul Nobel tocmai pentru ca a demonstrat imposibilitatea substituirii managementului prin consens, si mai ales la exceptionalul politolog Samuel Huntington care ne prevenea inca din 1968 ca pate exista ordine fara libertate, dar nu poate exista libertate fara ordine. Si la drep vorbind, nu sunt oare pietele “libere” ansambluri de regului IMPUSE prin mijloace politice existentei colective?
In sfirsit, ma gindesc ca multi din cei care vor citi acest text se vor intreba: Ce rost are sa ne preocupam atita de problemele economiei mondiale si de necesitatea unor ” reguli de joc” obligatorii la nivel mondial? Cred ca o asemenea intrebare ar fi justificata doar daca economia Romaniei ar fi o economie autarhica. Dar economia tarii noastre nu mai este demult o economie inchisa. Pate a fost asa doar inainte de secolul 20. In acest moment , economia Romaniei depinde, din pacate, in prea mare masura de conjunctura mondiala. In primul rind, economia Romaniei este o veriga foarte slaba a aconomiei UE in ceea ce priveste penuria acuta de resurse financiare. Incapabila sa genereze prin eficienta tehnologica, comerciala si financiara suficiente resurse financiare, economia Romanie este strict dependenta de FMI si de UE. In al doilea rind, este greu de imaginat modul in care economia Romaniei va iesi din actuala recesiune, atita timp cit legislatia este atit de confuza si de volatila, autoritatile publice sunt atit de incompetente si de corupte, numarul efectiv de locuitori a scazut de la 23 la 17 milioane, natalitatea este cu 40% mai mica in raport cu nivelul aceluiasi indicator la nivel global, calitatea educatiei s-a diminuat semnificativ in ultimii ani, infrastructura de transport este atit de deteriorata, iar resursele de perol si gaze se vor epuiza in cel mult 15 ani. Exact ca si in celebrul catren al lui Cincinat Pavelescu: “In tara asta de nimic, Unde talentul e o crima, Mai lesne-i de gasit o rima, Decit cinci lei la un amic!”

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Dr.Ec.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

Timisoara, 3 august 2010.

Conf.Dr.Ec.Nicolae Taran

   Dupa cum este cunoscut, acum citeva luni Dennis Meadows, conducatorul echipei de experti americani care au realizat in 1972  celebrul raport pentru Clubul de la Roma intitulat ” Limitele cresterii”, a primit cea mai importanta distinctie stiintifica japoneza. In acest context, cred ca este firesc sa ne intrebam daca teribilele avertismante formulate in ultimile decenii de membrii Clubului de la Roma si de  prestigiosii raportori ai acestei inedite organizatii cu privire la pericolul epuizarii rapide a resurselor  au avut sau nu au avut un impact semnificatv asupra mediului politic si cultural international?

   Din pacate,  analiza succinta a procesului global de crestere economica din ultimile trei decenii reflecta  un fapt indubitabil: pe parcursul ultimelor decenii paradigma conform careia cresterea economica reprezinta un panaceu infailibil si universal al problemelor umanitatii a devenit  paradigma dominanta a civilizatiei globale.    

    In zadar au incercat Dennis Meadows , Jay Forrester, Jan Timbergen, Denis Gabor, Ervin Laszlo sau Aurelio Peccei sa avertizeze mediile politice dominante si opinia publica internationala ca o crestere economica bazata pe mitul progresului tehnologic si al  infinitatii resurselor reprezinta un risc imens si devastator. Dimpotriva, nici macar actuala criza economica si financiara internationala nu a determinat o atenuare a credintei ca resursele sunt ” regenerabile” iar cresterea economica de tip asimptotic este” sustenabila” la infinit. Pentru ca majoritatea politicienilor si a liderilor de opinie cu impact major in mediile de informare in masa interne sau internationale vorbesc la nesfirsit despre ” reluarea ” procesului de crestere economica care a precedat actuala criza, insa, nu subliniaza faptul ca acest proces de crestere a determinat o serie de efecte culturale, economice, sociale si politice catastrofale.

    Cu ce s-a ales omenirea dupa trei decenii de crestere economica exponentiala? In primul rind , cresterea economica  din perioada 1980-2009 a determinat o masificare fara precedent a luxului si a consumului ostentativ. In al doilea rind, cresterea economica din ultimile trei decenii a fost cea mai ineficienta din istoria omenirii in ceea ce priveste consumul de resurse financiare si energetice.

    Astfel, daca in ultimile trei decenii populatia globului a crescut cu 50% (  6,8 versus 4,4 miliarde de locuitori ), produsul intern brut global nominal a crescut de 2,9 ori (  57937 versus 20029 miliarde de dolari SUA), datoriile externe totale au crescut de 47 (!) de  ori ( 56900 versus 1207 miliarde de dolari ), iar consumul total de energie primara a crescut cu 70%  ( 11310 versus 6646 tone echivalent petrol).

   In aceste conditii, multiplicarea de 47 de ori  a indatorarii externe globale in raport cu o majorare de numai trei ori a produsului intern brut nominal a determinat o crestere fara precedent a emisiunii de moneda fara acoperire in SUA, Marea Britanie si zona euro, deoarece nici banii, la fel ca si energia sau capitalul, nu pot fi creati din nimic. Drept urmare, majorarea de aproape trei ori  a produsului intern brut nominal la scara planetara in ultimile trei decenii nu reprezinta o crestere economica REALA in raport cu cresterea numarului de locuitori si nici EFICIENTA in raport cu consumul de resurse financiare si energetice. In sfirsit, cresterea economica din ultimile trei decenii a determinat o polarizare, deasemenea fara precedent istoric, a bogatiei si a natalitatii. Drept urmare, bogatii  au devenit si mai bogati, saracii si mai saraci, im timp ce 99% din cresterea  populatie planetei revine tarilor sarace si numai 1%  tarilor bogate!

   Rezulta, deci, ca membrii si raportorii Clubului de la Roma au avut si au perfecta dreptate atunci cind sustin ca  problema contradictiei  dintre dorinta nelimitata pentru consum si caracterul limitat al resurselor financiare si naturale implica o cu totul alta rezolvare si o cu totul alta viziune asupra viitorului umanitatii decit cea a economistilor si a politicienilor de tip Adam Smith. Dar oare de ce astazi  aproape nimeni nu-si mai aminteste de avertismentele si concluziile rapoartelor Clubului de la Roma? De ce oare aproape nimeni nu se intreaba in acest moment cit de sustenabila easte actuala civilizatie bazata pe un cosum mediu anual  de aproape doua tone de petrol pe locuitor, consum care este de patru ori mai mare in SUA?  Pentru ca majoritatea  liderilor de opinie si a politicienilor de astazi este la fel de reticienta, de ignoranta si de lipsita de scrupule  ca si cea de acum patru decenii. Ca sa nu mai vorbim de fenomenul  de masificare a ignorantei determinat de masificarea consumului si a “prosperitatii”…

Pentru zonaeconomica.ro,

Conf.Dr.Ec.Nicolae Țăran, Catedra de Management, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest Timisoara.

Timisoara, 02 august 2010,

Modelul Ungariei ar trebui să fie urmat şi de România. Din pacate, acesti domni traiesc intr-o lume teoretica. Ei nu stiu nimic despre economia Romaniei. Ar trebui să îi trimitem acasă pe cei de la FMI.

a spus Dinu Patriciu la ADEVARUL MEDIA CENTER

Sursa : video.adevarul.ro